Autor Subiect: ROMANIA TURISTICA  (Citit de 5052 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« : Iulie 19, 2013, 07:28:52 p.m. »
Bucuresti  ( p/1 )

Cunoscut sub numele de "Micul Paris", Bucuresti este cel mai important centru urban al Romaniei cu o populatie de aproape doua milioane de locuitori, nu este doar un loc ce atrage turisti, dar si punctul de plecare pentru multe din zonele turistice din tara.



Bucuresti este capitala Romaniei, oras cu rang de municipiu din 17 februarie 1968, principalul centru politic, administrativ, economic, financiar, bancar, educational, stiintific si cultural din Romania, cu vestigii materiale din Paleolitic, si atestat documentar din 20 septembrie 1459.

Situat in S-SE tarii, la o altitudine de 60-90 m, pe raurile Dambovita si Colentina, Bucurestiul se afla la 60 km Nord de Dunare, 120 km Sud de Muntii Carpati si 226 km Vest de Marea Neagra.

Orasul are o suprafata de 228 kmp si o o populatie de aprozimativ 1.900.000 locuitori (2002), ceea ce inseamna cam 9% din totalul populatiei si cam 15% din cea urbana. Din punct de vedere al numarului de locuitori Bucurestiul este al treilea oras din regiune, dupa Atena si Istanbul.

Orasul are o forma circulara, axele sale masurand circa 24 km pe directia N-S si circa 22 km E-V. Intre aceste limite, municipiul Bucuresti cuprinde sase sase sectoare administrative (numerotate de la 1 la 6), dispuse radiar, iar din 23 ianuarie 1981 i-a fost subordonat din punct de vedere administrativ si Sectorul Agricol Ilfov extins in jurul Capitalei. Acest al saptelea sector al Capitalei a fost transformat la 24 septembrie 1996 in judet, cu resedinta in Bucuresti.

Date istorice

Legenda spune ca Bucuresti a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, Bucuresti a fost intemeiat de catre Mircea cel Batran la sfarsit de secol XIV.

Pe malurile Dambovitei si ale Colentinei este atestata cultura paleolitica si neolitica. Pana in 1800 i. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunitati in zonele Dudesti, Lacul Tei si Bucurestii-Noi de astazi. Sapaturile arheologice arata trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului si pana in anul 100 i. Hr., in timpul caruia zonele Herastrau, Radu Voda, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Voda, Popesti-Leordeni si Popesti-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuinte dupa retragerea aureliana din 273 d. Hr. sunt atestate in secolele III - XIII, pana in Evul Mediu.

Asezarea este atestata documentar la 20 septembrie 1459 intr-un act emis de Vlad Tepes, domn al Tarii Romanesti, prin care se intareste o mosie unor boieri. Cetatea Dambovitei, cum mai apare in primii ani orasul, avea rol strategic, urmand sa supravegheze drumul ce mergea de la Targsor la Giurgiu, in ultima asezare aflandu-se o garnizoana otomana. In scurt timp, Bucurestiul se afirma, fiind ales la 14 octombrie 1465 de catre Radu cel Frumos ca resedinta domneasca. In anii 1558 - 1559, la Curtea Veche este construita Biserica Domneasca, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta ramanand pana astazi cel mai vechi lacas de cult din oras pastrat in forma sa initiala.



In 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucurestiul devine capitala Tarii Romanesti, moment in care se trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatra de rau (1661), se infiinteaza prima institutie de invatamant superior, Academia Domneasca (1694) si este construit Palatul Mogosoaiei (Constantin Brancoveanu, 1702), edificiu in care astazi se afla Muzeul de Arta Feudala Brancoveneasca. In 1704, ia fiinta la initiativa spatarului Mihai Cantacuzino Spitalul Coltea, care a fost avariat ulterior intr-un incendiu si un cutremur si recontruit in 1888. In scurt timp, Bucurestii se dezvolta din punct de vedere economic; se remarca cresterea numarului mestesugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, panzarilor, salvaragiilor, zabunarilor s.a).
Odata cu acestea continua modernizarea orasului. Sunt create primele manufacturi, cismele publice, iar populatia se mareste continuu prin aducerea de locuitori din intreaga Muntenie (catagrafiaul din 1798 indica 30.030 de locuitori, in timp ce cea din 1831 numara 10.000 de case si 60.587 de locuitori).

Municipiul Bucuresti a fost pana la instaurarea regimului comunist in Romania resedinta judetului Ilfov. In ultimul timp, dezvoltarea imobiliara a starnit ingrijorare cu privire la soarta cladirilor de interes istoric din oras, in special la cele din centrul istoric

« Ultima Modificare: Iulie 19, 2013, 07:54:10 p.m. de 0n_line »

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #1 : Iulie 19, 2013, 08:22:31 p.m. »
Bucuresti ( p/2 )

Obiective turistice Bucuresti

Parcul Cismigiu

Parcul Cismigiu este amplasat in centrul capitalei, este cel mai vechi si mai frumos parc din Bucuresti, se intinde pe aproximativ 17 hectare, avand intrari pe trei mari artere de circulatie: Bulevardul Regina Elisabeta, Bulevardul Schitu Magureanu, Strada Stirbei Voda.

Planurile parcului au fost realizate de arhitectul vienez H. W. Meyer; gradina Cismigiu de astazi a fost inaugurata pe 22 martie 1860.

Numele gradinii provine de la denumirea functiei celui care avea grija de toate cismele din oras: cismigiul, care locuia in apropierea parcului.



Dispune de terase, restaurante, locuri de joaca pentru copii, un lac pe care se pot face plimbari cu barca, toate amplasate intr-un cadru natural de o frumusete deosebita.
Un colt al parcului este dedicat memoriei unor mari poeti si scriitori romani. In acest loc se gasesc busturile sculptate in piatra ale lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu, etc.

Insa, istoria acestui loc incepe pe la 1779 cand domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti a ordonat sa se construiasca doua cismele pentru a avea apa buna de baut. De aici, probabil vine si numele parcului provine tocmai de la aceste cismele deorece seful lucrarilor avea titulatura de "Marele Cismigiu" - adica mai mare peste cismele.

Lucrarile de amenajare au inceput sub conducerea arhitectului vienez Frederich Wilhelm Meyer. In acele vremuri aici era un loc cu balti, trestie si papura. Odata cu inceperea lucrarilor acestea dispar, iar in locul lor apare o gradina publica cu alei si cu o fantana arteziana in centru.

Parcul a fost inaugurat in 1854 cand a fost terminata complet suprafata sa fiind si marita. Parcul Cismigiu cuprinde si o intinsa gradina franceza in vest, Rondul Scriitorilor si Rondul Roman precum si o gradina de trandafiri (in nord), trei lacuri pe unul din ele aflandu se si o insula si un debarcader unde se pot inchiria barci de agrement. Fara indoiala parcul este un loc indragit nu numai de bucuresteni, ci de oricine poposeste aici chiar si pentru scurt timp.

Monumentul aviatorilor

Statuia Aviatorilor a fost inaugurata in 1935 in prezenta lui Carol al II-lea. Numele corect al statuii este Monumentul Eroilor Aerului. Se afla pe fosta Sosea Jianu, acum Bulevardul Aviatorilor.



Proiectul statuii a fost facut de sculptorul Lydia Kotzebue in 1927, iar macheta a fost finalizata de sculptorul Fekete Jozsef. Constructia a durat cinci ani, fiind inceputa in 1930.

Casa Poporului

Situata in partea centrala a Bucurestiului (in sectorul 5), Casa Poporului (Palatul Parlamentului) este pe locul care astazi se cheama Dealul Arsenalului, incadrat de strada Izvor la vest si nord-vest, Bulevardul Natiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertatii la est si Calea 13 Septembrie la sud.



Dealul pe care se afla astazi Palatul Parlamentului este in general o creatie a naturii, avand o inaltime initiala de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertatii este inaltata in mod artificial.

Construirea Palatului Parlamentului a inceput in anul 1983, ceremonia asezarii pietrei fundamentale avand loc la 25 iunie 1984.

Cladirea are o suprafata desfasurata de 330.000 m patrati, inscriindu-se in "Cartea Recordurilor" la capitolul "Cladiri Administrative", pe locul 2 in lume dupa cladirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai sai, pe locul 3 in lume, dupa cladirea de asamblare a rachetelor spatiale de la Cape Canaveral din Florida si dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.

cladirea poseda pe verticala trei registre, care corespund totodata si unor zone functionale distincte.

Cladirea are aproximativ 1000 incaperi, dintre care 440 birouri, peste 30 sali si saloane, restaurante, restul fiind camere de deservire.
Numele salilor si saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese dupa 1989, ele evocand evenimente importante din istoria poporului roman sau personalitati cunoscute pe plan mondial.

Muzeul de Istorie Naturala Grigore Antipa

Prin decretul princiar nr. 142 din 1834, semnat de domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842), este fondat "Museul National" din Bucuresti. Initiativa fondarii acestei institutii a apartinut fratelui domnitorului, marele ban Mihalache Ghica, "mare vornic al trebilor dinlauntru".

El a fost si primul donator important al nou infiintatului muzeu, oferind noii institutii culturale o colectie de 1250 de monede grecesti, romane si bizantine, o colectie de 150 de minerale si una cuprinzând 213 cochilii de moluste; de asemenea, marele ban Mihalache Ghica a mai donat muzeului un important numar de pesti, pasari, mamifere si fosile.



In 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba Regulamentul pentru Administrarea si Organizarea Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti. Prin acesta se stabilea atributiile personalului, rolul conservatorului, activitatile destinate sa imbogateasca colectiile, programul de vizitare etc. Data fiind importanta stiintifica a acestei institutii, regulamentul prevedea numirea unui profesor universitar in functia de director.

Dupa 3 ani, Gregoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti, este numit director al Muzeului de Istorie Naturala. Colectiile Muzeului au fost instalate in aripa stanga a cladirii Universitatii, in trei incaperi. Gregoriu Stefanescu a condus destinele Muzeului pana in anul 1893, imbogatind in mod deosebit colectiile de geologie si paleontologie.

La inceputul secolului XX, Grigore Antipa prezinta primului ministru Dimitrie Sturza un memoriu in care demonstra necesitatea existentei unei cladiri special construite pentru a organiza "un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala tarii". Cu toate ca tara traversa o perioada de dificultati financiare, Consiliul de Ministri va aproba proiectul si suma de 350.000 lei, necesara ridicarii cladirii pe un teren de 23.000 m2, situat la capatul Soselei Kiseleff.

In perioada 1951 si 1964, Muzeul a fost condus de o serie de oameni de stiinta care, in acelasi timp, au desfasurat si activitati didactice la Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti: Bernard Schnapp (1951 - 1955), Prof. Dr. Doc. Alexandru Grosu (1955 - 1957), Prof. Dr. Doc. Mihai Ionescu (1957 - 1959), Prof. Dr. Petre Raicu (1959 - 1961) si Prof. Dr. Mircea Ionescu-Varo (1961 - 1964). In aceasta perioada, Muzeul a cunoscut o dezvoltare rapida, devenind una dintre cele mai prestigioase institutii de acest fel din lume.

Dupa aproximativ un deceniu (1973-1974), la Muzeu are loc prima expeditie stiintifica peste hotare organizata de Muzeu. Expeditia a fost condusa de dr. doc. Mihai Bacescu, in cursul ei fiind colectate din Tanzania numeroase specii de animale care au imbogatit colectiile muzeului si au stat la baza realizarii unor importante lucrari stiintifice.

Cel mai impozant si valoros exponat din Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" este faimosul schelet de Deinotherium gigantissimum, care atrage imediat atentia vizitatorului, datorita dimensiunilor sale. Acest schelet a fost dezgropat la sfarsitul secolului trecut (1890-1894) din depozitele de varsta pontiana (8,7 - 5,8 milioane de ani) aflate in imprejurimile satului Manzati (judetul Vaslui) de catre Gregoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti si director al Muzeului de Istorie Naturala.

Deinotheriumul era un mamifer erbivor robust si greoi, care traia in zonele impadurite din apropierea mlastinilor. Spre deosebire de alti proboscidieni, la care defensele se afla pe maxilarul superior, la Deinotherium defensele, scurte, se afla pe maxilarul inferior.
   
Desi acest schelet are 4,5 m inaltime si 3,5 m lungime, el apartine unui individ tanar, adultii putand atinge dimensiuni mai mari. Aceste animale au disparut in urma cu circa 2,5 milioane de ani, datorita marilor galciatiuni.
   
Scheletul expus la Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" a fost montat in 1906 de catre restauratorul belgian L. F. de Pauw. La cutremurul din 4 martie 1977 s-a prabusit, deteriorandu-se; totusi, specialistii muzeului (restaurator N. Puscasu) au reusit sä il restaureze, el ramanand una dintre cele mai remarcabile piese din colectiile Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa".

Teatrul Odeon

Teatrul Odeon, unul dintre cele mai reprezentative teatre din Bucuresti, a fost fondat in 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulesti. Sala Majestic a fost inaugurata in 1974, fiind una dintre cele mai elegante sali de teatru din Bucuresti si singura din Europa cu tavan glisant.

In anul 1990 Teatrul Giulesti isi schimba numele in Teatrul Odeon.



Este un teatru de repertoriu, cu o echipa stabila de 42 de actori, 2 regizori si 2 scenografi. Are o scena a l`italienne si o capacitate a salii de 300 de locuri.

De-a lungul timpului a participat la numeroase turnee si festivaluri internationale: in Marea Britanie cu spectacolul Richard III de Shakespeare, regia Mihai Maniutiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul Barbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu La Tiganci, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) si Hanovra (2000) cu spectacolul Saragosa – 66 de zile dupa Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul Teatru seminar dupa Petre Tutea, regia Dragos Galgotiu, la Berlin cu spectacolul Fratii de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), in Canada cu spectacolul Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001).

In 2003 De ce fierbe copilul in mamaliga dupa Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim, a participat la Journees Theatrales de Carthage, in Tunisia, iar in 2004 la Bienala de la Wiesbaden, Germania.

In 2006, joi.megaJoy a fost prezentat in Ungaria, la Budapesta si Debrecen, iar Portretul lui Dorian Gray la Bruxelles, Belgia.

In 2007, Un tango mas a fost invitat la Ierusalim, in cadrul Targului International de Carte.

Casa Presei Libere

Sau Casa Scanteii (asa cum era cunoscuta in perioada comunista), a fost construita pe locul in care se afla vechiul hipodrom Baneasa.

Ridicarea cladirii a durat intre 1952 si 1957. Initial, cladirea s-a numit Combinatul Poligrafic Casa Scanteii "I.V.Stalin" , pentru ca ulterior sa fie numita “Casa Scanteii”.



“Scanteia “ era numele ziarul Partidului Comunist Roman. Dupa evenimentele din 1989, aceasta a fost cladirea care a adapostit redactiile primelor ziare libere din Romania.

Proiectul cladirii a fost realizat de arhitectul Horia Maicu, care s-a inspirat din cel al Universitatii Lomonosov din Moscova.

Fundatia cladirii acopera o suprafata de 280 pe 260 de metri. Fara antena de televiziune care se afla pe cladire, aceasta are o inaltime de 96 m, iar cu tot cu antena, masoara 104 m.

In fata Casei Presei se afla si acum soclul gol al statuii lui Lenin, statuie uriasa, amplasata acolo in septembrie 1960 si daramata in martie 1990. Gestul demolarii statuii a fost unul de razbunare pe tot ce putea aminti de perioada comunista.

Muzeul Taranului Roman

Peste 90 000 de obiecte din ceramica, tesaturi, costume populare si icoane pot fi admirate aici. Acestea sunt asezate in functie de principalele zone din tara noastra si specificul lor. Este primul muzeu din Europa care a primit in anul 1996 distinctia Muzeul European al Anului. Tot aici, exista si un magazin de unde poti achizitiona suveniruri in specificul muzeului.



Strada Lipscani


Strada Lipscani este locul unde pulsa (si inca mai pulseaza) inima Bucurestiului. Numele sau vine de la Lipsca (Leipzig), ceea ce aminteste de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei.

Inca dinainte de ``nasterea`` oficiala a Bucurestiului (20 septembrie, 1459), Lipscani era cea mai circulata zona a orasului. Odata cu instaurarea centrului politic si economic la Curtea Veche, in jurul acestora s-au strans numeroase bresle blanari, pantofari, caldarari, selari, bacani.



Numeroase strazi din apropiere inca le mai poarta numele.

Alaturi de romani, aceasta zona a reunit si comunitati de comercianti greci, bulgari, sarbi, armeni, evrei, albanezi si austrieci. Mozaicul de civilizatii s-a rasfrant inclusiv asupra arhitecturii locului.

Se mai pot vedea inca locuinte construite in stiluri absolut diferite: Renastere, Baroc, Neoclasic sau imbinari ale tuturor acestora.

Mai exact este vorba de un amestec de lux si saracie, stralucire si mizerie. Strada Lipscani vorbeste si astazi despre felul in care s-au intalnit pe pamant romanesc lumea occidentala cu cea orientala.
« Ultima Modificare: Iulie 19, 2013, 08:36:23 p.m. de 0n_line »

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #2 : Iulie 20, 2013, 03:09:49 p.m. »
:) :) :)

Tinutul Secuiesc. Imagini de o frumuseţe covârşitoare





S-a vorbit în ultimele zile mult despre Ținutul Secuiesc, în contextul așa-zisului "scandal al steagurilor". Însă, dincolo de aceste discuţii, rămâne realitatea de necontestat a existenței unei zone distincte de restul țării, prin religie, prin structura etnică a populației, prin tradiții și obiceiuri, prin cultură.
 

Orice s-ar zice, Ținutul Secuiesc există. Este adevărat că Ținutul Secuiesc este mai diferit decât celelalte țări și ținuturi enumerate, deoarece constituie o enclavă de altă religie și etnie decât majoritatea. Asta nu înseamnă, însă,  că el nu există. De altfel, cea mai mulți istorici au căzut demult de acord că folosirea sintagmei „Ținutul Secuiesc” este judicioasă.

Ținutul Secuiesc (în maghiară Székelyföld, germană Szeklerland și în latină Terra Siculorum) este, așa cum îi spune și numele, o „țară” a secuilor, adică o zonă locuită de secui.

Pentru a înțelege pe deplin valorile, tradițiile, cultura și aspirațiile secuilor trebuie să mergi și să vizitezi zona. Sunt atâtea locuri unice, de o frumusețe covârșitoare: Munții Călimani, Gurghiu și Harghita care delimitează Ținutul Secuiesc înspre est și sud sunt o sursă inepuizabilă de peisaje mirifice.

Apele minerale ce țâșnesc de aici sunt renumite în întreaga lume.
 Cine nu a auzit de faimoasele stațiuni Borsec, Tușnad, Sovata sau Covasna, odinioară intens frecventate de cei în căutare de remedii naturale?
 Cine nu cunoaște superbele lacuri Zetea, Sfânta Ana, Lacul Roșu sau Izvorul Muntelui?
Cine nu a trecut prin mirificele chei ale Bicazului sau nu a văzut măcar în zare semețele creste ale Ceahlăului?
 Zona este încărcată de istorie.
 Cetatea de la Lăzarea, ce a aparținut contelui Lázár  reprezintă un ansamblu arhitectonic unic în țară fiind o combinație inedită de stiluri romanic, gotic și renascentist.





Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #3 : Iulie 23, 2013, 07:30:00 p.m. »
Bucuresti ( p/3 )

Obiective turistice Bucuresti


Muzeul Satului

Muzeul se afla situat in parcul Herastrau si este amenajat in mijlocul naturii. Este un obiectiv turistic excelent de vizitat, mai ales pentru cei interesati de cultura si traditiile poporului roman si, indeosebi, de o incursiune in arhitectura autohtona a caselor si bisericilor de lemn din diferite regiuni ale tarii. De asemenea, pot fi admirate si tesaturi populare cu motive regionale specifice.



Palatul Casei de Economii si Consemnatiuni

Palatul Casei de Economii si Consemnatiuni, cunoscut si sub denumirea prescurtata de Palatul CEC, are o poveste tumultoasa, deoarece a fost construit, daramat si inapoi reconstruit.

Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea, la 1875, biserica Sf. Ioan cel Mare. Aceasta a fost demolata pentru a face loc primei constructii a CEC. Fiind prea mica pentru dezvoltarea rapida a institutiei, cladirea este demolata. Pe acelasi loc, in 1897, s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Executia s-a incredintat arhitectului Ion Socolescu.



Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se aduce modificari cladirii.

CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza.

Cladirea face parte din patrimoniul national si va gazdui in viitor Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti.

Palatul CEC impresioneaza prin intrarea sa, decorata cu o monumentala arcada, sustinuta de o parte si de alta de cate doua coloane gemene, in stil compozit, precum si prin cupola grandioasa, din sticla, care acopera holul central. De asemenea, Palatul mai are patru cupole mai mici, decorate in stil renascentist.

Cladirea nu poate fi vizitata, dar in interiorul ei se afla o impozanta Sala de Consiliu, ce are plafonul pictat de Mihail Simonidi, reprezentand-o pe “Zeita Fortuna impartind daruri, dupa Independenta”.

Pe peretii laterali ai acestei sali sunt patru picturi reprezentandu-i pe Carol I si regina Elisabeta, realizate initial de acelasi Mihail Simonidi, si pe Ferdinand si regina Maria, pictate initial de Costin Petrescu.

In perioada dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu, aceste tablouri au fost acoperite cu vopsea maro si singura dovada care a ramas si care vorbea despre existenta lor au fost cateva fotografii alb-negru, de dimensiuni mici. Picturile au fost refacute dupa o ampla perioada de documentare de catre artistul plastic Valentin Tanase.

Observatorul astronomic Amiral Vasile Urseanu

Observatorul Astronomic Admiral Vasile Urseanu si fondatorul acestei instituii al carui nume este in prezent asociat cu cel al institutiei, s-au scris cateva materiale de sinteza, unele foarte documentate, care ilustreaza preocuparea permanenta a specialistilor de a restitui istoriei secvente semnificative ale existentei primului Observator Astronomic din Romania destinat publicului.



Din anul 1950, cind acest observator astronomic a devenit institutie publica de profil si pina in zilele noastre, el s-a aflat succesiv sub "bagheta a trei dirijori", Matei Alexescu (1950-1964 si partial intre 1975-1978), Ion Corvin Singeorzan (1968-1982), Harald Alexandrescu (1984-2005), fiecarei din aceste perioade corespunzindu-i contributia respectiva.

Observatorul la eclipsa totala de Soare din 1961

In prezent, acest Observator Astronomic Municipal, situat pe Bulevardul Lascar Catargiu nr. 21, este o institutie muzeistica de cultura stiintifica destinata popularizarii astronomiei, juridic fiind subunitate a Muzeului Municipiului Bucuresti.

Atheneul Roman

Infiintat cu scopul de a ``inzestra poporul cu cunostinte folositoare``, cladirea Atheneului Roman a fost cu greu finalizata. Lipsa banilor necesari, a facut ca autoritatile vremii sa apeleze la o colecta publica avand ca motto ``dati un leu pentru Ateneu``.



In 1886 a inceput constructia dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron si a fost inaugurata la 14 februarie 1888.

Aici isi are sediul Filarmonica "G. Enescu" si tot aici au evoluat unii dintre cei mai de seama dirijori si solisti interpreti ai veacului XX: Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Yehudi Menuhin.

Gradina Botanica

Gradina Botanica ``Dimitrie Brandza`` a fost infiintata in 1860, in timpul domnirii lui Alexandru Ioan Cuza. In prezent, poseda o suprafata de cca. 17,5 hectare, structurate in sectoare deschise si ``populate`` de diverse plante prene sau anuale.



Gradina Botanica este "la a treia amplasare" si-a gasit locul pe care a fost asezata de doi mari pasionati si iubitori ai frumosului si utilului Prof. Dr. Dimitrie Brandza si arhitectul peisagist Fuchs, originar din Bruxelles.

Amenajarea Gradinii Botanice se incheie in 1891, cand se inaugureaza serele (azi vechi) si cladirea Institutului Botanic (bombardata in 1944), important centru de de cercetare si invatamant al Universitatii Bucuresti. Gradina a avut de suferit atat in primul razboi mondial, cand trupe de ocupatie au fost cantonate chiar in cuprinsul ei, cat si in al doilea razboi, cand a fost bombardata, pe teritoriul ei cazand 96 de bombe.

Refacuta de fiecare data prin munca mai multor generatii de botanisti, Gradina Botanica din Bucuresti, scapata de multitudinea de santiere din perioada 1960-1989, ramane si azi o oaza de liniste, de meditatie, de incantare a ochiului si spiritului.

Teatrul National I. L. Caragiale

De la inceputurile sale, Teatrul National a fost un mediu cultural unde s-a putut crea o dramaturgie nationala, unde publicul romanesc a fost familiarizat cu cele mai noi si mai interesante scrieri dramatice universale, unde s-a afirmat intaia scoala de regie romaneasca si s-au format generatii de mari actori, de drama si de comedie.

Teatrul National din Bucuresti a fost inaugurat in 1852. Aparitia Teatrului National din Bucuresti s-a datorat schimbarilor de ordin social si politic impuse de Revolutia de la 1848.



Sala de spectacole, cu o capacitate initial redusa, a trebuit sa fie, in vederea inaugurarii, marita pentru a cuprinde mai multi spectatori. Statutul teatrului a fost stabilit in 1864, cand, printr-un Decret al lui Mihail Kogalniceanu "s-a hotarat sa se ia pe contul statului si sa devina institutie nationala".

Prima lege privind organizarea si administrarea teatrelor din Romania va fi votata de Parlament in 1877, dar tara fiind angrenata in Razboiul pentru Independenta, fondurile prevazute nu au fost alocate.

In timpul reprezentatiilor, publicul era tinut la curent cu evenimentele de pe front. In 1908 Pompiliu Eliade reglementeaza organizarea Teatrului National printr-o noua Lege in pas cu dezvoltarea artei europene. Prin ea se dadea, de asemenea, o importanta deosebita incurajarii dramaturgiei romane si se puneau bazele colaborarii teatrului cu institutiile fundamentale ale tarii, Academia si Universitatea.

Teatrul National devenea astfel un etalon, un punct de referinta al culturii romane.

Istoria Teatrului Nationalse confunda in mare parte cu istoria dramaturgiei romanesti. Aici au debutat cei mai importanti dramaturgi, de la clasici pana la perioada contemporana.

In 1867 la Teatrul National a fost reprezentata prima opera de seama din dramaturgia romaneasca, "Razvan si Vidra" de B. P. Hasdeu.

In 1879, cu "O noapte furtunoasa" incepea seria premierelor cu piesele lui I.L.Caragiale. Tot in 1879 incep sa fie reprezentate piesele lui Vasile Alecsandri. In 1902 are loc premiera "Vlaicu Voda" de Alexandru Davila, iar in 1909-1910 se reprezinta pentru prima oara trilogia lui Barbu Stefanescu Delavrancea.

In cei peste 150 de ani de existenta, Teatrul National Bucuresti a reusit sa reprezinte cele mai importante si mai semnificative piese din dramaturgia universala. La infiintare, primul sau repertoriu cuprindea piese de Voltaire, Moliere, Schiller, Alfieri. In 1861 a fost reprezentat pentru prima oara Shakespeare (Hamlet), in 1895 Ibsen (Rosmersholm), in 1915 Maxim Gorki (Azilul de noapte), in 1919 G. B. Shaw (Candida), in 1921 A. Strindberg (Domnisoara Iulia) si L. N. Tolstoi (Puterea Intunericului), in 1923 A. P. Cehov (Pescarusul) etc.

La Teatrul National din Bucuresti si-au gasit loc pe scena scrieri de J. Cocteau, T. Williams, E. O Neill, Arthur Miller, Fr. Durrenmatt, Oscar Wilde, F. G. Lorca, A. Camus, Samuel Beckett, Eduardo de Filippo, Ed. Bond, J. Joyce, Ed. Albee, Neil Simon, J. Osborne, Ronald Harwood, Dusan Kovacevic, Kostas Assimakopoulos, William Luce si multi altii, cele mai multe dintre ele fiind prezentate in premiera pe tara.

Actorii Constantin Nottara, Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu, Ion Brezeanu, si mai apoi George Calboreanu, Aura Buzescu, Ion Fintesteanu, Alexandru Giugaru, Gr.Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Carmen Stanescu, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan ca si regizorii Paul Gusty, Soare Z. Soare, Sica Alexandrescu, Horea Popescu, Ion Cojar, Andrei Serban, Radu Penciulescu, L. Giurchescu, sunt nume de prestigiu prezente de-a lungul timpului pe scena acestui teatru.

Vechea cladire a Teatrului National Bucuresti a fost bombardata la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Din 1973 teatrul functioneaza intr-un nou local, un edificiu modern, desfasurat pe o suprafata de 10 000 mp, in centrul capitalei.

Intr-o istorie care numara un veac si jumatate de existenta, la carma Teatrului National s-au aflat numeroase personalitati ale scenei si scrisului romanesc. Primul dintre cei 44 de directori a fost Costache Caragiale, urmat de Matei Millo, C.A. Rosetti, Costache Dimitriade, Mihail Pascaly, Alexandru Odobescu, Ion Ghica, Constantin Cornescu, Grigore C. Cantacuzino, Constantin I.Stancescu, I. L.Caragiale, Petre Gradisteanu, Scarlat Ghica, Stefan Sihleanu, Alexandru Davila, Pompiliu Eliade, Ion Bacalbasa, George Diamandi, Alexandru Mavrodi, Constantin Radulescu-Motru, Ion Peretz, Victor Eftimiu, Ion Valjan, Corneliu Moldoveanu, Ion Minulescu, Alexandru Hodos, Liviu Rebreanu, Ion Gr. Perieteanu, Paul Prodan, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Haig Acterian, Nicolae Carandino, Tudor Vianu, Ion Pas, Ioan Popa, Vasile Moldoveanu, Zaharia Stancu, Radu Beligan, Andrei Serban, Fanus Neagu, Ion Cojar, Dinu Sararu.
« Ultima Modificare: Iulie 24, 2013, 04:26:50 p.m. de 0n_line »

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #4 : Iulie 31, 2013, 04:46:27 p.m. »
 :) :) :)

 Cum se vede Bucureştiul de la primul etaj al unui autobuz cu turişti străini




“Bucharest City Tour” le prezintă turiştilor străini 26 de obiective turistice din Capitală, dar aceştia sunt cel mai interesaţi de Casa Poporului

“În faţă, se află Palatul Parlamentului, cunoscut înainte de Revoluţia din 1989 sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului. Este a doua cea mai mare clădire din lume, ca suprafaţă, după Pentagon. Are 84 de metri înălţime, 12 etaje şi 6000 de camere”, le spune ghidul audio turiştilor care au plătit bilet pentru autobuzul cu două etaje care le arată principalele obiective turistice din Bucureşti. “În această clădire a dorit Nicolae Ceauşescu să fie reşedinţa preşedinţiei, a comitetului central al Partidului Comunist şi al ministerelor. (…) Nu se cunoaşte exact numărul celor care au murit în timpul construirii Casei Poporului, dar la ridicarea acesteia au lucrat în condiţii foarte grele muncitori şi voluntari aduşi din toată ţara”, continuă vocea. Dintre toate cele 26 de obiective de pe trasei, Casei Poporului îi este rezervată prezentarea cea mai lungă – aproape trei minute. Iar dacă prin faţa Palatului Victoria, Muzeul Satului ori Arcul de Triumf turiştii din autobuzul etajat arată puţin interes, când se apropie de Palatul Parlamentului încep să freamăte. Iar cei mai mulţi coboară în staţia din faţa clădirii uriaşe gândită de fostul dictator comunist.




Clădirile vechi, mai interesante

Primul autobuz din programul “Bucharest City Tour” pleacă la 10.00 dimineaţa, din dreptul Casei Presei. La 10.30, ajunge la Piaţa Unirii. Iniţial am crezut că pe traseu vom merge doar noi şi cei trei turişti greci care aşteptau cuminţi în staţie. Supriză, deja sunt 5-6 turişti la etaj. Iar până la Arcul de Triumf, autocarul se umple pe trei sferturi. “De la începutul sezonului de anul acesta, din luna mai, am avut 16.000 de călători şi încasări de 380.000 de lei”, ne-a explicat ulterior Brânduşa Raeceanu, din partea RATB. Turul este deservit de patru autobuze cu etaj descoperit şi ultima cursă pleacă la 21.00




Turiştii – alături de cei trei greci, s-au mai urcat italieni şi nemţi – au pliante mari, pe care le-au primit la urcare, o dată cu un rând de căşti în care ghidul le explică pe lângă ce obiective trec: Spitalul Colţea, Palatul Victora, Casa Presei Libere, Palatul Regal. Oamenii fac poze dar şi relaxaţi, nu se aruncă pe balustradă pentru un detaliu sau altul.

Interesant este că în general bucureştenilor li se prezintă doar clădiri construite înainte de cel de-al doilea război mondial. Şi de la etajul autobuzului, care trece doar prin centrul oraşului, Capitala pare chiar frumoasă.




25 de lei pentru 24 de ore

De altfel, traficul, aglomeraţia ascund multe din Bucureştiul de odinioară. Iasă la suparafţă mai degrabă Bucureştiul modern cu graba cotidiană, reclamele care împânzesc faţadele de clădiri. “Pe stânga se află Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”. Ridicată în primul deceniu al secolui trecut prin eforturile financiare proprii ale amiralului Vasile Urseanu, clădirea pe care acesta şi-a imaginat-o sub forma unei corăbii devine un simbol al pasionaţilor de astronomie. În anul 1933, clădirea a fost donată municipalităţii”, explică ghidul audio.





Un cuplu de 60 de ani, din Anglia, priveşte e mai atras de pliant decât de drum. Abia când autobuzul intră pe Kisellef, ea se ridică în picioare şi nu mai ridică degetul de pe butonul aparatului de fotogragiat. Ne spune că Bucureştiul este “nice”. La capătul dinspre râul Dâmboviţa al Căii Victoriei, doi italieni tresar în dreptul reprezentanţei Ferrari. “Ferrari, Ferrari”, repetă de câteva ori fascinaţi. “Trebuie să vă spun că mulţi străini ne spun la finalul turului că nu credeau că în Bucureşti sunt atâtea clădiri frumoase. Ei vin cu percepţia că noi nu suntem chiar europeni”, ne explică un reprezentant RATB.

O româncă, ghid pentru un turist german, ne spune că acesta consideră preţul biletului “nu foarte scump”.
Tariful este de 25 de lei, dar în aceşti bani, poţi urca şi coborâ de oricâte ori vrei din autobuz în perioada de valabilitate de 24 de ore.
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #5 : August 03, 2013, 06:07:59 p.m. »
 :) :) :)

De ce ar trebui să vizitezi România acum.
                                            Impresiile de călătorie ale unei americane



Sighişoara

„Mulţi oameni nu consideră România o destinaţie frumoasă.
Această ţară est-europeană, situată între Bulgaria şi Ungaria, nu este un loc în care turiştii se îngrămădesc; aici a existat comunismul şi trăiesc vampirii, aşa că te gândeşti că nu e o ţară în care te poţi distra, nu?
 Ei bine, eşti departe de adevăr“, scrie o americană pe blogul său, „A dangerous business“.
Amanda Williams spune despre România că este o ţară care încă se reface după căderea comunismului, dar că este un loc mai interesant de vizitat decât multe altele.
 „Şi, ca să ştiţi, cât am fost acolo, n-am întâlnit niciun vampir“, dă asigurări tânăra Amanda. România, pur şi simplu, îţi ia minţile. „Abia aşteptam să călătoresc acolo, dar ţara mi-a depăşit aşteptările“, adaugă Amanda.
Ea a întocmit o listă cu toate lucrurile care au făcut-o să îndrăgească România ca destinaţie turistică şi a scris o postare cu titlul „De ce ar trebui să vizitaţi România chiar acum“.   
Şi iată care sunt motivele sale:   

Este ieftin 



Braşov 

 „În România totul este mult mai ieftin decât în Cehia sau în Ungaria. Totul, de la cazare până la transport şi mâncare, este ieftin. Chiar şi zonele turistice sunt ieftine. De exemplu, în Braşov, una dintre destinaţiile preferate şi de străini, dar şi de români, intrarea în Castelul Bran este de doar 7 dolari (acum intrarea la Bran este 25 de lei, n.r.). Cea mai scumpă masă pe care am luat-o acolo, într-un restaurant destul de luxos, a costat 12 dolari (aproximativ 40 de lei) şi cea mai ieftină mai puţin de 3 dolari (10 lei). Vă puteţi închipui cât de ieftină a fost berea.   

Este frumos 


 Cetatea Râşnov 

Peisajul rural, oraşele medievale, oamenii... România are foarte multe surprize de dezvăluit. Oraşe precum Sighişoara şi Braşov sunt foarte atractive şi colorate, iar peisajul rural este aproape neatins în multe părţi ale ţării. Localurile? Sunt pline de oameni minunaţi care vor fi extraordinar de fericiţi să vă mulţumească şi să vă vorbească despre ţara lor.


 Este uşor să te descurci acolo   




Una dintre cele mai mari surprize pentru mine a fost cât de uşor mi-a fost să mă descurc prin România. Zona rurală este foarte bine conectată cu cea urbană prin căi ferate, autobuze şi chiar şi avioane care fac legătura şi cu restul Europei. Şi, dintre toate autobuzele şi trenurile cu care am călătorit în România, doar unul a fost foarte vechi şi puţin murdar. Multe erau noi şi curate, unele chiar aveau aer condiţionat! Şi cea mai bună parte a fost că toate trenurile şi autobuzele chiar au plecat şi au ajuns la timp! (Ei bine, n-a fost chiar mereu cazul, desigur, dar nicio întârziere într-o săptămână este destul de bine).   

Este locul unde lumea vorbeşte engleza   



Copii din satul Viscri


 Aproape toată lumea din ţară se descurcă în engleză, mai ales tinerii. Asta face din România o destinaţie uşor de străbătut şi astfel ajungi să cunoşti obiceiurile locale şi pe localnici destul de bine. 

Nu este încă un loc nu foarte aglomerat 
 



Privelişte din satul Visci


 Deoarece România (şi, de fapt, mare parte din Europa de Est) este destul de departe de ruta turistică obişnuită, chiar şi locurile frumoase de vizitat sunt relaxante şi te simţi binevenit acolo. Singurul loc destul de aglomerat a fost Castelul Bran, dar mai există o grămadă de alte destinaţii mai frumoase. 

Este plin de tradiţii 



 Sat Viscri

România nu abundă de turişti, aşa că tradiţiile, cum ar fi ţuica de casă, ţesutul şi sculptatul în lemn, sunt încă parte din viaţa de zi cu zi. Tot aici se găsesc locuri ciudate şi interesante, cum ar fi Cimitirul Vesel din Săpânţa. Satele sunt sate în adevăratul sens al cuvântului şi vacile încă se întorc singure seara acasă. 

 România este gata pentru turişti .


Cimitirul Vesel


  Din motivele de mai sus şi încă o dată pe-atât, România este gata pentru turism. Bucureştiul are un sistem nou de metrou şi autobuze echipate cu sisteme GPS. Sate precum Viscri transformă deja clădirile vechi în pensiuni şi aproape peste tot există acces gratuit la wi-fi.

 Dar toate astea nu vor rezista, desigur. Pe măsură ce ţara se dezvoltă şi se îmbunătăţeşte economia (posibil să se întâmple şi asta odată cu aderarea ţării la zona Schengen) multe dintre aceste motive vor deveni irelevante. Aşa că, dacă vă gândiţi să vizitaţi România, faceţi-o acum!“, este sfatul Amandei.

 
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #6 : August 27, 2013, 08:49:12 a.m. »
 :) :) :)

- Moldova (I)



Fiecare dintre noi viseaza ca intr–o zi sa plece in calatoria vietii sale.
Cum ar fi ca, intr–o dimineata, sa–ti iei rucsacul sau geanta de voiaj si sa pleci in calatorie, pe nepusa masa?
 Dar nu uita sa iei cu tine aparatul de fotografiat.
 Poti, pentru citeva zile "picta cu lumina" cadre naturale care ies din tipare.
Ai sa descoperi o lume pe care Dumnezeu a binecuvintat–o cu munti semeti, riuri ce serpuiesc agale prin vaile si cimpiile inseninate de floarea–soarelui. Ai sa gasesti peste tot oameni veseli, cu sufletul deschis, mereu zimbitori, caracterizati, dupa cum spune Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae, de ospitalitate, generozitate, toleranta, ingaduinta, aprecierea placerilor vietii si, de aici, o buna–dispozitie generala.
 Ai sa descoperi, rind pe rind, Bucovina, despre care multi spun ca ar fi "Elvetia Romaniei". Aceasta "gura de rai" este unica prin savoarea bucatelor sale, oamenii imbracati traditional cu bundite de jder, obiceuri pastrate din strabuni, peisaje care iti taie respiratia.




Intregul tinut al Moldovei este un spectacol grandios in aer liber, aer curat de munte, paduri seculare nesfirsite, ce adapostesc specii diverse de vietati salbatice, sate vechi, care prind viata mai ales in timpul sarbatorilor, festivalurilor si al horelor traditionale. Orasele prin care vei trece iti vor oferi o arhitectura aparte, incarcata de istorie, slefuita pe alocuri de timpul ce s–a scurs, dar inca semeata, cu multe povesti de spus.

Aroma romantica a tirgului Iesilor

Iasiul te intimpina cu poezia sa suava acompaniata de povestile cu tilc ale vesnicului povestitor Ion Creanga, cu mirosul parfumat de tei, cafenelele de pe strada Lapusneanu, unde si astazi patefonul strabunicului cinta o romanta uitata. Popasul il poti face la unul dintre hotelurile sau pensiunile din zona: hotelul Ciric, in zona de agrement a orasului, hotelul Unirea, hotelul Astoria, hotelul Traian, hotelul Moldova, pensiunea Hanul Dacilor, motelul Bucium, de unde impresioneaza privelistea asupra intregului oras.



Important este sa nu ratezi insa rezervatia Repedea, rezervatie geologica si paleontologica, aflata la sud de municipiul oras – linga releul de televiziune de pe Dealul Repedea –, care se intinde pe o suprafata de 47,47 de hectare. In acest loc se afla un masiv calcaros, format din scheletele de scoici cimentate, dupa retragerea Marii Sarmatice. Iar ca sa te distrezi, poti merge intr–un club (Skin, Queens, Burbon Society Club, Hunters Pub) sau poti inota la una dintre piscinele orasului (Eos, La Playa Pool, Sunrise Beach, Club Moving).
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #7 : August 27, 2013, 06:04:31 p.m. »
:) :) :)

Călătorii de toamnă prin Moldova II



Natura la noi are multe feţe, este variată în diferite părţi ale micii noastre ţări, în funcţie de zona geografică, tipul de vegetaţie şi relief.
 Nu poţi confunda nicidecum peisajele din Nordul Moldovei cu cele din preajma Prutului sau din Transnistria.
 Iar anotimpurile mai inserează în această diversitate şi bogăţie - culorile şi specificul său propriu.
 Nu ne vom pronunţa asupra faptului cînd pădurile, cîmpurile, satele, rîurile, dealurile, hîrtoapele, vîlcelele, lacurile Moldovei sînt cele mai frumoase - primăvara sau toamna, vara sau iarna.
 Ceea ce ştim cu siguranţă, e că orice anotimp oferă acestor peisaje un farmec şi o frumuseţe deosebită, le dăruie din culorile sale, dar, de asemenea, din miresmele şi sunetele sale.



Şoseua Nisporeni-Ungheni, sfîrşit de octombrie

In toate imaginile se pot regăsi o mulţime de locuri, cunoscute din publicaţii şi ne putem in acelasi timp convinge, cît de mult diferă ele şi nu e vorba doar de culori, ci şi de dispoziţie.
Cu toate că descrierea Imaginilor, in general,  este un lucru nu tocmai mulţumitor, căci ele însele spun mult mai multe.
 Dar asta nu e tot.
 Fie fotografia cît de perfectă, nu veţi putea vedea şi simţi tot ce aţi fi putut vedea voi înşivă pe viu în mijlocul acestui peisaj.
 De aceea sperăm că imaginilenoastreprezentate  vă vor face să porniţi la drum, să vă comparaţi impresiile cu ale noastre. Iar cel mai important lucru este să ne cunoaştem mai bine ţara şi să fim conştienţi de frumuseţea şi originalitatea ei.



Colţişorul turistului lîngă satul Bahmut, Călăraşi. Octombrie


                                  
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #8 : Noiembrie 01, 2013, 11:57:19 p.m. »
Bucuresti ( p/4 )

Obiective turistice Bucuresti

Muzeul National de Istorie a Romaniei

Institutia a aparut in 1970, ca cel dintai muzeu de arheologie si istorie din tara. Aici au fost aduse cele mai faimoase tezaure, in primul rand cele din metal pretios, in singurul loc public unde securitatea si vizibilitatea puteau fi asigurate in aceeasi masura. De asemenea, o multime de alte piese de mare valoare arheologica si istorica au poposit in expozitiile Muzeului National, pentru a ilustra mileniile de istorie, ori, pentru mai multa acuratete, istoria de atunci.



Cutremurul din 1977 a adus pagube apreciabile cladirii, dar si unei mici parti a patrimoniului, asa incat expozitia a trebuit schimbata, aproape complet. Aceasta a doua expozitie permanenta a MNIR era, inca si mai mult decat prima, expresia vointei politice a Partidului Comunist, ca urmare a unei mult mai insistente intruziuni ideologice in creatia muzeografica. Mai mult, o intreaga sectie a expozitiei - cu mai multe sali largi - a fost dedicata "Tovarasului", cel care intruchipa, din ce in ce mai exclusiv, Partidul.

Prin anii `90 s-au adus Muzeului National o alta istorie, ca si intregii societati romanesti. O schita de caracterizare a decadei s-ar putea reduce la doi termeni: schimbare si confuzie, fiindca unde se petrec multe schimbari este si destula confuzie... Probabil ca cea mai semnificativa schimbare s-a produs - asa cum era si de asteptat - in oameni, in oamenii care alcatuiesc familia "MNIR". Poate o tresarire de orgoliu, poate o unda de speranta, poate, pur si simplu, exploatarea sanselor, au facut ca pretentiile de la noi insine sa ia alte dimensiuni. Daca inainte de 1990 existau numai trei specialisti cu titlul de doctor, in 2005 exista peste 20 titluri, la o cifra globala a angajatilor care nu a crescut, ci din contra.

Cladirea care adaposteste muzeul este, ea insasi, monument istoric, ridicat la sfarsitul veacului XIX, in stil neoclasic, de inspiratie germana.

In septembrie 2002 expozitia permanenta a Muzeului National de Istorie a fost impachetata, obiectele luand drumul depozitelor. Reabilitarea strucuturii de rezistenta a inceput in iarna aceluiasi an, lucrarile fiind executate, pana in septembrie 2005, in proportie de aproximativ 50%. Lucrariile de reconstructie s-au finalizat pe la mijlocul anului 2007.

Biserica Radu Voda

Manastirea Radu Voda (hramul Sfanta Treime) a fost ctitorita in 1568, de catre Alexandru Mircea, fiul lui Mircea Ciobanu si stranepotul al lui Vlad Tepes. Mai tarziu, fiul acestuia Alexandru Mircea Voievod II, continua munca tatalui sau si construieste complexul de chilii din jurul manastirii precum si o cladire pentru gazduirea oaspetilor.



Cel care da o importanta deosebita manastirii Radu Voda este Mihnea Turcitul care continua munca de inzestrare si infrumusetare a manastirii. In aceasta perioada la manastire este infiintata prima biblioteca din Bucuresti.

In 1595 Manastirea Radu Voda cade prada razboiului cu turcii. Dupa ce este folosita ca si cartier general, a fost incendiata de trupele lui Sinan Pasa in retragerea lor din calea trupelor lui Mihai Viteazul. Radu Voda Mihnea reface edificiul in timpul domniei sale insa cutremurele din 1860 si din 1878 produc pagube insemnate fiind necesare noi lucrari de refacere. In aceasta perioada se repicteaza biserica de catre Constantin Lecca (al carui ucenic a fost Theodor Aman). O alta serie de picturi din manastire sunt executate de catre Gheorghe Tattarescu.

In 1875 Titu Maiorescu, pe atunci ministru al cultelor hotareste dramarea cladirilor vechi de la Radu Voda fiind pastrate doar biserica, turnul clopotnita si chiliile. Dupa instaurearea regimului comunist manastirea este desfiintata, fiind reactivata in 1998 de catre Patriarhul Teoctist.

Este unul dintre edificiile religioase importante ale capitalei aici functionand in perioada 1839-1847, Seminarul Mitropoliei iar mai tarziu o scurta perioada Liceul Francez. De asemenea manastirea a gazduit o serie de oaspeti importanti precum Patriarhul Macarie al Antiohiei, Patriarul Dionisie al Constantinopolului si Patriarul Gherasim al Alexandriei.

In Manastirea Radu Voda sunt pastrate moastele ocrotitorului ei Sfantul Nectarie Taumaturgul din insula Eghina.

Gradina Zoologica

Gradina Zoologica Bucuresti a luat fiinta in anul 1955 sub forma unui serviciu al Sectunii Gospodariei Comunale din cadrul Sfatului Popular al Capitalei.



Atunci, mici specii de animale erau raspandite in parcurile Cismigiu, Carol I, Herastrau si in Padurea Baneasa.

Intre anii 1955-1959 are loc o concentrare progresiva a animalelor in cadrul Coltului Zoologic Baneasa, unde la 1 Mai 1959 s-a deschis primul sezon de vizitare.

Incepand din 1962, titulatura institutiei a devenit Gradina Zoologica Bucuresti si in acelasi an, a fost inclusa in Anuarul International al Gradinilor Zoologice (International Zoo Yearbook, editat de Societatea de Zoologie din Londra).

Opera Romana

Denumirea de ``Opera Romana`` a fost folosita cu mult timp inaintea existentei unei cladiri destinate exclusiv artei lirice. Dirijorul, compozitorul si profesorul George Stephanescu si-a pus intreaga energie in slujba fondarii Companiei Opera Romana.



Trupa lirica bucuresteana s-a lansat la 8 mai 1885, prezentand treptat un repertoriu tot mai bogat, alcatuit din opere italiene si franceze de mare popularitate, cat si vodeviluri si opere comice din creatia nationala, in care evoluau primele mari voci autohtone.

Institutionalizarea s-a petrecut in 1921, prima stagiune fiind deschisa cu un grandios Lohengrin dirijat de George Enescu. Pana in 1953, trupa a fost gazduita de Teatrul National, apoi de Teatrul Lyric Leon Popescu, Teatrul Eforie (Carol cel Mare) si Teatrul Regina Maria.

Cladirea actuala a fost construita in 1953, in preajma Festivalului Mondial al Tineretului si al Studentilor, care urma sa fie gazduit de Bucuresti. Spectacolul inaugural a avut loc pe 9 ianuarie 1954, cu premiera operei Dama de pica de Ceaikovski, iar primul balet a fost Coppelia, la 10 ianuarie 1954.

A urmat o perioada de mari realizari artistice. Beneficiind de o echipa de interpreti de cea mai inalta clasa, Opera Romana din Bucuresti a devenit una dintre cele mai apreciate scene ale Europei.

Carul cu bere

Cunoscuta de bucuresteni ca fiind o legenda vie, dar si una dintre cele mai vechi berarii ale Bucurestiului, Caru` cu bere a fost deschis pentru prima data in 1879 in vechiul han Zlatari. Dupa 20 de ani, s-a mutat in Strada Stavropoleos, unde il putem intalni si astazi.
Un rol important in istoria Carului cu Bere l-a avut Nicolae Mircea alaturi de familia lui, originara din Medias. Acesta a reusit de-a lungul anilor sa faca din Caru` cu Bere unul dintre cele mai iubite locuri de distractie ale Bucurestiului.



Beraria din Strada Stavropoleos este un loc incarcat de traditie unde fiecare obiect are propria poveste. Este unul dintre putinele locuri ale Bucurestiului unde parca nu s-a schimbat nimic, iar arhitectura aminteste celor care-i calca pragul de ce Bucurestiul a fost considerat odata micul Paris.

Picturile murale, vitraliile si balustradele sculptate sunt elementele distinctive ale berariei. Spiritul petrecerilor de alta data este prezent si in ziua de azi, atmosfera amintind de exuberanta Bucurestiului de la inceputul secolului XX. Simbolul locului este Mos Ghita, a carui silueta strajuieste si astazi balustrada din dreapta. Mos Ghita, pivnicerul, a lucrat cateva zeci de ani la Carul cu Bere, coborand de mii si mii de ori în pivnita ticsita de butoaie de bere si vin alaturi de nelipsitu-i felinar.

Atmosfera de petrecere a localului a atras de-a lungul vremii multe personalitati marcante. Unul dintre cei mai fideli oaspeti ai "berariei lui Neculai Mircea", cum ii spuneau fratii ardeleni, era George Cosbuc sau Badea Gheorghe pentru cei apropiati, care se simtea la beraria lui Neculai ca la el acasa. La Caru` cu Bere badea Gheorghe se intalnea adeseori cu Octavian Goga, I.L.Caragiale, Iancu Brezeanu si alti prieteni.

In ziua de azi, Caru` cu Bere si-a propus sa reinvie o traditie. Mai mult, ceea ce se va intampla aici se va incadra intr-o ampla actiune de promovare a unei adevarate culturi a berii. Sus, in berarie, reteta unicat a berii casei, alaturi de un meniu restrans cu mancaruri specifice vor readuce in memorie gustul de altadata.

Vechea crama va sta la dispozitia celor ce vor sa se pregateasca un pic mai temeinic pentru o seara la Caru` cu Bere. Tot aici pot fi vazute expuse diferite obiecte de pretutindeni legate de spiritul berii.

Si tot aici vom regasi insusi spiritul berii...


Palatul Ghica-Tei

La intersectia bulevardului Lacul Tei cu strada Doamna Ghica, vizavi de benzinarie, se gaseste unul dintre cele mai vechi si mai interesante palate din Bucuresti - Palatul Ghica-Tei. E usor neobservabil, deoarece cladirea este invadata de verdeata confundandu-se cu Parcul Plumbuita si Parcul Tei, cu care se invecineaza.



Punctele de observatie sunt vulturii care pazesc poarta de intrare a Palatului Ghica-Tei. Palatul este in renovare iar vulturii par, datorita schelelor ce-i incadreaza, mai degraba sa cloceasca pasnic in cuiburi decat sa scruteze cu ochi ageri inaltimile, insa aceasta nu face edificiul mai putin interesant.

Cladirea neoclasica, in elegantul stil italienesc dar prezentand si elemente ale Renasterii franceze, a fost ridicata de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica in anul 1822 pe locul unei mai vechi case apartinand banului Dumitrache Ghica. Este cel mai important edificiu de arhitectura neoclasica italiana din Bucuresti, iar Biserica Ghica-Tei, cu care se invecineaza, i-a fost adaugata drept paraclis in 1833.

Multa vreme a functionat ca resedinta de vara a domnitorului, insa dupa al doilea razboi mondial vremurile s-au schimbat iar din 1979 venerabila cladire a devenit gazda restaurantului "Tei".

Un lucru pe care putina lume il stie este ca Palatul Ghica Tei este legat de Manastirea Plumbuita printr-un tunel de refugiu lung de aproape un kilometru - semn al timpurilor tulburi in care a fost cladit.

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #9 : Ianuarie 05, 2014, 05:48:23 p.m. »
Sibiu ( p/1 )

Munti cu paduri de conifere si foioase, dealuri cu pasuni, fanete si livezi de pomi fructiferi, campii, rauri repezi de munte, lacuri cu ape dulci si sarate, datatoare de sanatate - sunt tot atatea daruri cu care natura a binecuvantat acest judet, situat in partea sudica a Transilvaniei.
 
Aceasta varietate Biserica Evanghelica a reliefului, ca si a climatului moderat de nuanta central - europeana, care contribuie la mentinerea zapezilor in localitatile de munte 5-6 luni pe an, favorizand practicarea sporturilor de iarna, au facut din judetul Sibiu un loc de atractie atat pentru turistii romani, cat si pentru cei straini.
 

Catedrala Ortodoxa, Sibiu


Sibiu

De un deosebit interes se bucura, din acest punct de vedere, zona Fagarasului, care cuprinde un important sector montan al masivului Fagaras, lacuri glaciare, un relief abrupt cu privelisti spectaculoase spre Tara Lovistei. La intrarea in defileul Oltului se pastreaza ruinele Turnului Spart, cu zidurile si cladirile vamale ce marcau fosta linie de granita intre Tara Romaneasca si Transilvania.

Date istorice

Situat deasupra asezarilor neolitice, si pastrand urme ale asezarii romane Cedonia, Sibiu este mentionat in documente incepand cu secolul al XII-lea sub numele de Cibinium. Cand saxonii s-au stabitit aici, populatia romana era organizata, ca in intraga Transilvanie, in propriile sale forme politice. Saxonii au numit asezarea Hermannsdorf si apoi Hermannstadt, in timp ce populatia romana ia dat numele amintind de cel original: Sibiu. In secolul al XIV-lea, Sibiul era un puternic centru manufacturier.
 
Documente datand din 1376 mentioneaza 19 bresle ai caror membrii practicau 25 de meserii. Aceste bresle aveau relatii active cu statele romanesti de la est si sud de Carpati. Bazandu-se pe puterea economica a mestesugarilor sai, Sibiu s-a dezvoltat continuu, evolutia sa urmand dezvoltarea caracteristica oraselor medievale. Vechiul targ a facut loc modernului oras.


Sibiu-Piata Mica (vazuta din turnul bisericii)


Sibiu - Podul Minciunilor


Sibiu - Zidul Cetatii

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #10 : Februarie 08, 2014, 10:08:12 p.m. »
 :) :) :)

Carpatia salbatica: Romania cucereste lumea cu "cel mai frumos documentar realizat vreodata":



Documentarul "Wild Carpathia" a fost realizat de catre canalul britanic TRAVEL si a devenit in mai putin de 2 ani de la prima aparitie unul dintre cele mai apreciate documentare din lume.
Realizatorul Charlie Ottley este cunoscut pentru stilul unic de povestitor.
Muntii Carpati se intind pe 209. 000 kmp, formand un arc urias peste Europa Centrala si de Est.
Printre culmile crestate, ascuns in padurile nesfarsite, se afla probabil singurul peisaj medieval din lume.
 De o varsta cu Alpii, mare parte din acesti munti traverseaza o regiune din Romania denumita Transilvania.
 E un loc al mitului si a legendei, unde urletul indepartat al lupilor infioara si acum aerul noptii, unde ursii isi ascund ghearele de pinii inalti, iar rasii se furiseaza fantomatic printre stancile posace.

"Muntii Carpati se intind pe 209. 000 kmp, formand un arc urias peste Europa Centrala si de Est.
Printre culmile crestate, ascuns in padurile nesfarsite, se afla probabil singurul peisaj medieval din lume.
De o varsta cu Alpii, mare parte din acesti munti traverseaza o regiune din Romania denumita Transilvania.

E un loc al mitului si a legendei, unde urletul indepartat al lupilor infioara si acum aerul noptii, unde ursii isi ascund ghearele de pinii inalti, iar rasii se furiseaza fantomatic printre stancile posace" - Charlie Ottley

<a href="http://www.youtube.com/watch?v=ijHBd20B6JM" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=ijHBd20B6JM</a>
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #11 : Februarie 20, 2014, 11:10:09 p.m. »
 :) :) :)

Bucuresti: Ce inseamna numele cartierelor din Bucuresti



O vorba spune: "limba noastra-i o comoara in adancuri ingropata".
 La fel se intampla si cu denumirile cartierelor in care locuim.
Numele lor spun povesti foarte interesante despre ele si, indiferent daca le uram sau iubim, ar trebui sa le stim, mai ales daca locuim in ele.

Colentina provine de la expresia "colea-n tină", unde "tină" inseamna "noroi". Se spune ca numele i-a fost dat de unul dintre spatarii lui Matei Basarab. Intrebat unde a invins ostile otomane, acesta a spus "colea-n tina"... si asa i-a ramas numele. Mlastina de aici s-a transformat in timp in mahala, fiind inca de pe atunci o zona in care comertul era infloritor.

Cotroceniul, un cartier prin care ne place tare mult sa ne plimbam, pentru ca de fiecare data descoperim case frumoase, se numeste asa pentru ca-si trage numele de la regionalismul "a cotroci", care inseamna "a scormoni". Deci, asta va recomandam si voua sa treceti prin Cotroceni si sa "cotrociti" dupa case frumoase si ceainarii..

In Crangasi exista un crang, o prelungire din Codrul Vlasiei, iar in el traiau oamenii numiti "crangasii". De aici si numele.

Cand eram mic, mama imi spunea ca Drumul Taberei se numeste asa pentru ca aici isi stabilise tabara, de mult de tot, o armata si soldatilor le-a placut locul, asa ca aici s-au stabilit. De fapt, este vorba despre Tudor Vladimirescu, care, in 1821, a intrat in Bucuresti pe la vest si isi aseaza aici tabara de panduri. Si nu departe de Drumul Taberei se afla si dealul Panduri, care-si trage numele tot de la pandurii lui Tudor Vladimirescu.

Nu plecam inca din Drumul Tabereri, pentru ca aici se gaseste si Ghencea. Pe vremea fanariotilor, aici se afla seful arnautilor din garda domneasca, Ghenci-aga. Acesta a ridicat o biserica care-i purta numele. Era biserica Ghencei. In Ghencea se afla si un cimitir turcesc, care e posibil sa fie la fel de vechi ca si denumirea.

Cartierul Baneasa se numeste asa dupa nevasta banului Dimitrie Ghica - om politic, prim-ministru al Romaniei, presedinte al Senatului si al Adunarii Deputatilor.
 Un cartier care are numele dat tot de o femeie cu avere este si cartierul Damaroaia, care a fost mosia boieroaiecei Maria Damaris. Altii spun ca Damaroaia a fost numele unei vornicese, care intre anii 1830 si 1833 a avut o intinsa "gradina", "in targul Bucurestilor, pe Podul de Pamant (azi Calea Plevnei), pana la streaja (bariera), ulita pe langa vornicul Samurcas catre Mitropolie".

Si cartierul Giulesti era inainte tot o proprietate boiereasca, a familiei Julestilor.

La fel se intampla si cu Floreasca, care-si are denumirea de la boierii Florestii.

Berceni poarta numele grofului Miklós Bercsényi, mare latifundar maghiar. Acesta se afla in frunte unei cete de husari, iar in drumul lor spre turci s-au oprit la sud de Bucuresti. E posibil sa fi ramas de tot aici, caci de atunci aceasta zona poarta numele Berceni.
Ferentariul, un cartier pe care multi aleg sa-l evite, este printre singurele care se poate mandri cu un nume din latina: Ferentarius fiind denumirea unui soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dar, mai aflam si ca in secolul XIX, Ferentari erau numiti soldatii olteni, iar in urma improprietaririlor lui A.I. Cuza, le-au fost alocate terenuri din zona respectiva. Deci, "stramosii" celor din Ferentari sunt olteni.
De asemenea, mai exista si alte vocicare spun ca denumirea de "ferentari" a venit pe filiera maghiara. Majoritatea istoricilor ardeleni considera artera Ferentari, ca fiind drumul de acces catre Dunare prin Bucuresti, al exilatilor "curuti", care erau trupe rasculate ce s-au opus stapanirii austriece la inceputul secolului al XVIII-lea. In 1711, conducatorul lor din exil a fost un anume Ferencs, de aici si Ferentari.

Tot din categoria denumirilor care au legatura cu armata: Salajanul este un nume nou si comunist, pentru ca se trage din numele generalului de armata si politicianului comunist Leon Szilaghi aka Leontin Salajan.
Rahova isi trage numele de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate in amintirea Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Militari. E destul de evident. Aici era o zona de instructie militara si unde s-a aflat Pirotehnia Armatei. De asemenea, multe dintre blocurile din acest cartier au fost construite pentru militari, iar zone din acest cartier poarta nume precum: Veteranilor si Pacii.

Despre Lipscani se stie ca-si datoreaza numele negustorilor veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig, carora li se spunea lipscani. De asemena, se mai spune ca Lipscani isi trage numele din slava - Lipsk, Lipsko, care insemna "locul cu tei" si se referea tot la Leipzig. Probabil asa se explica si numele locului Hanul cu tei.

Despre Dristor se spune ca-si are numele de la breasla piuarilor care locuiau in aceasta parte a orasului. Piuari se mai numeau si "darstari", darsta fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si a dimiei. Dar se mai spune ca vine de la Silistra (oras port din Bulgaria) caruia i se mai zicea si Darstor sau Dristor. Iar drumul ce pleca de la sud de Bucuresti si tinea pana la Silistra se chema Drumul Dristorului.

Dealul Spirii se numea inainte Dealul Lupestilor, dar dupa ce doctorul Spiridon Kristofi a ridicat aici, in 1765, o biserica numita Spirea Veche, locului a inceput sa i se spuna Dealul Spirii.

Cartierul Pantelimon si trage numele de la comuna Pantelimon, de la periferia Capitalei, iar acesta, la randul sau, isi are numele dupa Manastirea Sfantul Pantelimon. In greaca "pan" si "éléïmon" inseamna "intreg milostivul".
Deci, locuitorii Pantelimonului ar trebui sa fie cei mai milostivi din Bucuresti.
Vitanul isi trage numele de la campia Vitanului, loc unde orasenii veneau cu vitele la pascut. Asa ca, putem spune ca numele cartierului se trage de la cuvantul "vita". Titan era o fabrica de ciment, construita pe la inceputul secolului XX.
Despre Balta Alba se spune ca vine de la groapa de var din aceasta zona unde, in vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumatilor, iar atunci cand ploua, locul devenea o balta... alba. Cam creepy.
Asa cum se poate observa, majoritatea cartierelor bucurestene se trag din nume de boieri, nume de femei, meserii sau denumiri de soldati/capetenii.

Poate acum veti privi cu alti ochi unele zone din Bucuresti.
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #12 : Februarie 23, 2014, 06:36:37 p.m. »
Sibiu ( p/2 )

Obiective turistice Sibiu

Turnul Scarilor

Una dintre cele mai vechi cladiri din Sibiu, secolul XIII, este singurul dintre cele 3 porti de acces in prima incinta de fortificatii care s-a pastrat.



Forma actuala dateaza din 1542. Turnul se prezinta sub forma unei constructii masive din caramida, cu un singur etaj, avand la primul nivel o trecere boltita prin care se ajunge la scarile care fac legatura dintre ``Orasul de sus`` si cel ``de jos`` in directia strazii Turnului, iar in lateral o trecere arcuita spre Coltul Ispasirii (Busswinkel) de sub zidul curb ce delimiteaza gradina casei parohiale.

Biserica romano-catolica

Printre cladirile din secolul XVIII situate in Piata Mare din Sibiu, biserica catolica ocupa un loc important. Fiind ridicata relativ tarziu, aceasta cladire construita intr-un stil baroc neostenativ, se incadreaza armonic in contextul arhitectural al orasului.



Dupa ce Sibiul a aderat la Reforma orasul a ramas aproape 150 de ani fara biserica catolica.

Ca urmare a Diplomei Leopoldine din 1691, si inSibiuau intrat trupe ale Imperiului Austriac, impreuna cu care au venit si preoti militari catolici. Pentru soldati , s-a ingaduit celebrarea slujbei catolice in asanumita Hala a Croitorilor in Piata Mare, aproximativ in locul in care se afla astazi biserica catolica.

Cu timpul, ofiterii si functionarii administrativi s-au stabilit in oras, asa incat s-a format o mica comunitate catolica. Dupa tratate indelungate si anevoioase cu sfatul protestant al orasului, s-a putut incepe incepe construirea unei biserici parohiale catolice. In data de 4 iulie 1726 s-a pus piatra de temelie, si in 13 septembrie 1733, biserica a fost sfintita de catre episcopul ardealului, baronul Georg von Zorger.

Initial, interiorul biserici nu era pictat si geamurile aveau sticla incolora, asa incat biserica era probabil mult mai luminoasa decat astazi, cu vitraliile colorate, care au fost inserate de abia la inceputul acestui secol. La inceput, in biserica nu exista decat o singura fresca, cea din spatele altarului principal, cu Maica Domnului incoronata de Sfanta Treime.

Aceasta fresca a fost pictata in 1777 de pictorul austriac Anton Steinwald. Altarele laterale dateaza in cea mai mare parte inca din perioada de constructie a bisericii. Altarul Sfantului Iosif nu a suferit nici o modificare, si pictura lui dateaza tot din acea perioada. Demne de mentionat sunt confesionalele baroce cu intarsii care dateaza tot din secolul XVIII.

In anul 1904, biserica a fost pictata de pictorul Ludwig Kandler din Munchen. In 1977-1978, aceasta pictura a fost curatata si reimprospatata. Orga actuala a bisericii, instalata in anul 1860, a fost construita de constructorul de orgi Karl Hesse din Viena.

Podul Minciunilor

Podul Minciunilor, numit si Podul Mincinosilor, aflat in Piata Mica din Sibiu este o atractie faimoasa a acestui oras, fiind primul pod din fier turnat construit in Romania. De fapt, ceea ce atrage si intriga la Podul Minciunilor este denumirea ce a dat nastere la numeroase legende. In general, se spune ca in momentul in care o persoana care sta pe pod va spune o minciuna, podul se va prabusi.



Se mai spune ca elevii Academiei Militare obisnuiau sa-si dea intalnire pe acest pod, insa nu se mai "prezentau" si fetele ramaneau pacalite. Tot din sfera legendelor, se spune ca negutatorii care isi inselau clientii erau aruncati de pe acest pod.

Podul Minciunilor din Sibiu a fost construit pentru prima data din lemn, in anul 1771, urmand sa fie reconstruit in 1859, de data aceasta din fier, datorita lui Frederichs Hutte - numele constructorului si anul in care a fost realizat podul sunt inscriptionate pe partea de nord a Podului Minciunilor. Acest pod a fost mai neobisnuit pentru acea vreme, neavand piloni de sustinere. Din acest motiv era numit "podul culcat" - traducerea in limba saseasca a cuvantului culcat este omonima cu "minciuna", iar aceasta intamplare poate fi o sursa a denumirii Podul Minciunilor.

Piata mica

Piata este impartita in doua parti distincte de strada Ocnei care coboara pe sub Podul Minciunilor spre orasul de jos.
Latura nordica a pietei urmareste conturul celei de-a doua centuri de fortificatii, prezentandu-se sub forma circulara.



Cladirile din partea stanga strazii Ocnei, au o forma concava si urmaresc conturul primei centuri de fortificatii, ele despartind Piata Mica de Piata Huet.

Cladirile din Piata Mica (cu o singura exceptie) nu au acel portal masiv, boltit caracteristic Pietei Mari sau strazii Balcescu. Caracteristica caselor din Piata Mica este loggia de la parter, boltita si semideschisa spre piata, cu arcade semicirculare sutinute de portanti. Aceste cladiri adaposteau ateliere mestesugaresti si in aceste spatii erau etalate marfurile.

Constructiile sunt inalte si prezinta acele lucarne lenticulare cunoascute sub denumirea de "ochii sibiului". Cladirile dateaza din sec. XIV - XVI cu modificari ulterioare.

O alta caracteristica a pietei o constituie prezenta unui numar mare de felinare prinse de cladiri, confectionate din fier forjat cu un decor vegetal (sec XIX).

Pasajul Scarilor

Este cel care face legatura dintre orasul de sus si orasul de jos prin doua ramificatii de scari si arcade inconjurand zidurile cetatii din jurul Bisericii Evanghelice.



Constuit in secolul XIII pastreaza aspectul original.

Latura din dreapta a Pasajului este construita dintr-un zid de fortificatie care il dubleaza pe cel de deasupra, acesta a apartinut celei de-a doua centuri de fortificatii. Inspre partea superioara a pasajului, cele doua ziduri se intalnesc.

Pasajul are si doua arce butante cu rol de contraforturi.
La capatul superior, pasajul se continua pe langa un zid de fortificatie paralel cu strada Al. Odobescu.

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #13 : Mai 26, 2014, 06:16:47 p.m. »
Sibiu ( p/3 )

Obiective turistice Sibiu

Turnul Dulgherilor

Este un turn de flancare alipit incintei a III-a. Plan circular la baza. De la nivelul cornisei, turnul primeste forma unei prisme octogonale incheiata in portiunea superioara printr-o parte iesita in exterior sustinuta de console cu guri de pacura intre arce. Sub streasina - decor in forma de creneluri).



Acoperis de forma unei piramide octogonale ascutite. Restaurat in 1967. Un zid de legatura cu Turnul Olarilor este o reconstructie recenta a vechiului zid care exista intre ele.

Parcul sub Arini

Este unul dintre cele mai vechi parcuri din Romania, fiind infiintat in anul 1856. Inginerul Seifried a fost insarcinat cu elaborarea proiectului si conducerea lucrarilor. In 1857-1858 sunt trase cele doua alei principale de-a lungul fostului canal al Scolii de Inot (deschisa in 1829), si al paraului Sevis. Concomitent au inceput actiunile de plantare cu diverse sepcii de arbori. In 1859 este construit digul iar un an mai tarziu podul peste paraul Trinbach. In 1865 s-a deschis restaurantul Sub Arini (Bolta Rece).



Din 1881 parcul s-a aflat in grija Societatii pentru infrumusetare a orasului care a continuat actiunea de plantare de copaci. In 1883 este construita sera iar prima fantana arteziana s-a realizat in 1894.

In 1898 a fost construit Pavilionul de muzica folosit pentru fanfara militara care dadea spectacole aici in fiecare duminica, iar in 1904 s-a introdus iluminatul electric. In 1927 pe latura sudica a parcului s-a dat in folosinta stadionul municipal cunoscut la inceput sub numele de Stadionul de educatie fizica.

In 1938 s-a dezvelit monumentul lui Mihai Eminescu executat de sculptorul Radu Moga.

Dupa patru decenii, se trece la asfaltarea principalelor alei, in locul vechiului Pavilion de muzica este construita o estrada noua si este reamenajata fantana arteziana. In aceiasi perioada s-au amenajat si terenurile de joaca pentru copii.

Supus unor transformari majore in perioada 1977-1981, stadionul a fost dotat cu tribune de beton pentru 12000 spectatori. In 1982 vechea tribuna acoperita a fost demolata capacitatea ajungand la peste 24000 locuri. Sub vechea tribuna functioneaza o sala de atletism. Stadionul dispune si de o tabela electronica.

In prezent parcul are 22 de hectare pe care cresc peste 68 specii lemnoase, dintre care 30 exotice si 38 autohtone. unii sunt originali din Japonia, China, Himalaia, Asia Mica, America de Nord, america Centrala, Algeria sau din zona Alpilor. Dintre acestea amintim Stejarul rosu american, Mahonul, Bradul argintiu, Plopul alb de Himalaia, Pinul negru austriac, brad de Caucaz, Eronimus Radicans – Japonia, ienupar de Virginia, tsuga Douglas verde, etc.

Cei mai batrani arbori (exemplare de arini, plop negru, tei, stejari) au peste 150 de ani. De o deosebita valoare stiintifica si decorativa sunt speciile exotice, atat cele din Extremul Orient (ginkgo, arborele vietii, magnolia), cat si cele din America de Nord (molid intepator, pin strob, tuie, chiparos de California, stejar rosu si stejar de balta, nuc negru, arbore de lalea, roscov de Canada, artar american si artar de zahar, gladice, catalpa).

In acest decor isi gasesc adapostul aprox. 95 specii de pasari.

La marginea parcului a fost deschis in ultimii ani un strand, iar langa acesta au fost deschise doua terenuri de tenis.

Casa Artelor

Amplasat pe drumul european E68/81, DN 14, Casa Artelor se diferentiaza de celelalte cladiri prin design-ul sau. Edificiul a fost construit in secolul al XV-lea si are 8 arcade.



La inceput a adapostit foarte multe macelarii a si fost denumita Casa Macelarilor. Mai tarziu etajul a apartinut postavarilor iar in sec. XVIII a fost depozit de cereale si pentru scurt timp sala de spectacole.

Cu ocazia lucrarilor de restaurare din anul 1787 a fost amplasata pe fatada cladirii stema orasului. In prezent adaposteste Muzeul Civilizatiei Transilvane ASTRA.

Catedrala Ortodoxa

Dorinta de a ridica o catedrala ortodoxa in orasul de resedinta al Mitropoliei-Sibiu, a apartinut, mai intai, marelui mitropolit Andrei Saguna, care printr-o circulara trimisa in eparhie in preajma Craciunului anului 1857, dupa ce in toamna aceluiasi an a obtinut aprobarea Imparatului Francisc-Iosif I, ii indemna pe preoti si pe credinciosi sa jertfeasca din putinul lor pentru inaltarea unei sfinte catedrale in orasul Sibiu, care "sa fie maica tuturor bisericilor din eparhia noastra", si care sa fie zidita "spre marirea lui Dumnezeu si spre binele vostru", cum se exprima el.



In urma apelului facut s-a inceput organizarea colectei propriu-zise, primul donator fiind insusi Imparatul Francisc-Iosif I care a donat 1000 de galbeni, urmat apoi de guvernatorul Transilvaniei cu 50 de galbeni, de mitropolitul Andrei cu 2000 de florini si de multi altii.

Din cauza vitregiei vremurilor mitropolitul Andrei a adormit intru Domnul fara sa-si poata vedea visul implinit. Sub urmasii sai a continuat strangerea de fonduri pentru catedrala, astfel ca sub pastorirea mitropolitului Ioan Metianu (1899-1917) s-a pus piatra de temelie a actualei biserici catedrale in str. Mitropoliei 35.

Pentru degajarea locului a fost nevoie de demolarea a catorva case din jur, precum si a vechii bisericute grecesti din Sibiu care pana atunci servea drept catedrala episcopala.

Lucrarile au inceput in anul 1902 si au continuat pana in 1904, cand biserica a fost pusa sub acoperis, fiind coordonate de catre arhitectul Sibiului de atunci Iosif Schussnig. Planul catedralei a fost acceptat in urma unui concurs la care s-au prezentat 31 de arhitecti, fiind declarat castigator planul arhitectilor Virgil Naghy si Iosif Konemer.

La sfarsitul anului 1904 au fost sfintite si asezate in cele doua turnuri cele 4 clopote. S-au confectionat apoi iconostasul si stranile in Bucuresti, la firma lui Constantin Babic, a fost introdusa lumina electrica si a fost pictata cupola. Pictura acesteia ca si a iconostasului a fost facuta de catre Octavian Smigelschi, originar din satul Ludos, judetul Sibiu.

La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfintita de catre mitropolitul Ioan Metianu, impreuna cu episcopul sau sufragan de la Arad, Ioan Papp, alaturi de un ales sobor de preoti si diaconi. La sfintire a fost prezent si profesorul Nicolae Iorga, care a donat un engolpion de argint si o icoana valoroasa pentru biserica si care, a doua zi dupa sfintire, a tinut si o conferinta publica in Sibiu.

In decursul vremii, Catedrala din Sibiu a fost restaurata de mai multe ori si impodobita, in vremea noastra, cu o frumoasa pictura neobizantina executata de Iosif Keber si Anastasie Demian.

Turnul Sfatului

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orasului Sibiu. Are acest nume deoarece apara poarta de intrare in cea de a doua incinta, situata in imediata apropiere a cladirii ce adapostea primaria Sibiului, atestata cam pe la 1324. Probabil ca data turnului corespunde edificarii celei de a II-a incinte fortificate, adica perioadei cuprinse intre 1224 si 1241.



In forma initiala nedapasind mai mult de patru niveluri. Lucrari ample de reconstructie s-au efectuat in anii 1586 - 1588, dupa ce in 17 februarie 1585 s-au prabusit etajele superioare, surprinzand-ul printre daramaturi pe pictorul Johann David in timp ce zugravea bolta. In forma sa actuala, care dateaza din 1824, turnul se ridica pe inaltimea a sapte etaje retrase succesiv, având fatadele marcate prin deschideri inguste de forma unor metereze.

La parter are o ampla trecere boltita. Al doilea tunel este practic pe sub casa din Piata Mare nr. 2 si a fost deschis in 1930. Accesul in interior este posibil printr-o usa de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scari spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezinta un punct de observatie peste orasul vechi.

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
ROMANIA TURISTICA
« Răspuns #14 : Septembrie 09, 2014, 06:01:42 p.m. »
Tulcea

Municipiul Tulcea este situat in Dobrogea de Nord, pe malul drept al bratului Tulcea, la jumatatea distantei dintre Ceatalul Chilia si Ceatalul Sf. Gheorghe, 8 km aval de prima bifurcatie a Dunarii. Este resedinta celui de-al patrulea judet ca marime din tara si include in teritoriul administrativ si localitatea Tudor Vladimirescu situata in fata orasului pe malul stang al Dunarii.


Tulcea

Date istorice:

Cea mai veche metiune o datoram consulului Andrei Taranowski, care, in jurnalul sau de calatorie catre Constantinopol din 1570, scria ca : " De la Chilia am navigat in sus pe Dunare ... si am ajuns la un oresel cu numele de Tulcea". In 1582, negustorul englez John Newberie ne lasa si el informatia ca a ajuns la un targ " ... caruia i se spune Tulcea". La 1595 Tulcea este consemnata si in harta lui Paulo Giorgici, iar marele carturar si calator turc Evlia Celebi ( sec. XVII) e cel ce vorbeste despre Tulcea ca fiind un oras cu 600 de case locuite de valahi. Incepand cu sec. XVIII Tulcea este tot mai des mentionata in documentele si planurile cartografice.

Pe vremea lui Mircea cel Batran, Tulcea, impreuna cu toata Dobrogea, facea parte din Tara Romaneasca. Dupa moartea domnitorului si alti voievozi romani (Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara) se vor interesa de aceasta zona pentru rolul sau strategic. Apoi, vreme de aproape 5 secole orasul s-a aflat sub ocupatia imperiului turc. Din aceasta perioada va fi cunoscut sub numele de Tulcea, denumire intalnita prima data in anul 1595 pe o harta intocmita de genovezul Paolo Giorgici. Asupra semnificatiei numelui sau se mai poarta si azi discutii.


Tulcea

Cuvantul Tulcea ar proveni dupa unele ipoteze de la "tul" (olana, caramida) si "cea" (pamant), adica denumirea data in acele timpuri dupa indeletnicirile locuitorilor care impanzisera dealurile cu caramidarii necesare oraselor mereu distruse.Nicolae Iorga crede insa ca "tul" ar fi de fapt numele unui bey local la care s-a adaugat terminatia "cea" precum si in alte cazuri: Casimcea, Hazamcea, etc..

Razboiul de Independenta ruso-romano-turc va aduce eliberarea orasului Tulcea de sub ocupatie turceasca. La data de 14 noiembrie 1878, Tulcea devine capitala judetului cu acelasi nume, fiind cel mai important oras al Dobrogei.

In decursul timpului, in special in perioada dintre cele doua razboaie mondiale si in prezent din 1970 pana in anul 2000, municipiul Tulcea a cunoscut o dezvoltare economico-sociala continua, fiind al doilea oras ca importanta din Dobrogea.


Poarta Tulcei


Imagine din Tulcea


In apus de pe faleza dunarii toamna


Foto de pe faleza dunarii Tulcea ( iarna )


Tulcea in port