Autor Subiect: LUMEA ANIMALELOR  (Citit de 12476 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #30 : August 29, 2013, 01:21:47 p.m. »
 :) :) :)

                   
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #31 : Septembrie 09, 2013, 10:55:16 p.m. »
 :( :( :(

 Câinii şi românii




Aş fi vrut să scriu ceva nou.
Dar, în ţara noastră, unele lucruri sunt mereru noi, în sensul că au o actualitate perpetuă.
De pildă problema cîinilor vagabonzi.
S-a scris despre asta acum cinci ani. Degeaba.
Cititorul va vedea că şi acum 140 de ani problema era pe tapet. Tot degeaba.
 Aşa că, textul din 2008 (cu mici adaosuri), ramane valabil, ca pe un omagiu adus indemolabilei continuităţi autohtone.
 În Curierul de Iaşi, nr. 129 din 26 noiembrie 1876, Mihai Eminescu publică un text intitulat "Ce se întîmplă din nesupravegherea cînilor".
Textul sună astfel:
"D.N. Pascu, subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni, am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie, credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos".
Textul lui Eminescu nu poate să nu ne lase visători.
 Carevasăzică, acum 140 de ani, peisajul autohton pregătea deja viitorul.
În ciuda diferenţelor (inevitabile ca şi cele dintre Iaşi şi Mihăileni), oraşul românesc contemporan păstrează încă atmosfera şi problematica vechilor oraşe.
Avem tradiţii.
Şi le păstrăm pios, fără să "mînuim" măsuri pripite împotriva lor. Carol I, proaspăt ajuns în noua (şi, pe atunci, modesta) lui reşedinţă bucureşteană, tot cîini a văzut înainte de toate: cîini şi grupuri pitoreşti de dansatori şi dansatoare de etnie rromă (numiţi, pe atunci, cu o incorectitudine politică încă inocentă, "ţigani"…).
 Aşa cum, la ţară, românul se face frate cu codrul, la oraş el se înconjoară de cîini, pe care îi asociază cu o mitologie tandră: cînd, de pildă, vrea să evoce belşugul, românul vorbeşte de "cîini cu covrigi în coadă".
Cînd vrea să înfiereze dezordinea unei comunităţi, vorbeşte despre "sat fără cîini".

Cîinele are deci, preponderent, conotaţii pozitive: te trimite cu gîndul la prietenie, la fidelitate, la bunăstare, la protecţie şi la Brigitte Bardot.
Dumnezeu însuşi a avut, cîndva, nevoie de un ordin călugăresc care să-L reprezinte pe pămînt cu umilitatea şi rigoarea cîinilor: dominicanii, "cîinii Domnului".
Lucrurile s-au mai schimbat, totuşi: modernitatea a adus cu sine urbanizarea, adică transformarea satului fără cîini în oraş cu cîini.

Şi chiar dacă excesul numeric al cîinilor creează, paradoxal, aceeaşi impresie de sat fără cîini, trebuie să admitem că vechea realitate e ridicată, acum, pe o treaptă superioară.
Cîinii noştri sînt, de la 1 ianuarie 2007, cîini europeni. Au alte "imunităţi" decît pe vremea lui Eminescu.
În curînd, expresia "cîine rău" va fi prohibită ca discriminatorie.
"Viaţa de cîine" va trebui să devină o viaţă demnă, decentă, cu drepturi ferme, ca ale tuturor vieţuitoarelor.

 Dar nicăieri ca în România, cîinii nu se vor bucura de atîtea libertăţi post-revoluţionare şi nu vor beneficia cu atîta aplomb de nobleţea unei milenare istorii: aici, la Dunăre, trăim, ab antiquo, în mitologia lupoaicei, de sînii căreia atîrnă, lacom, strămoşii noştri, Romulus şi Remus.
 După veacuri de domesticire şi decantare, lupoaica a coborît de pe steagul dacic şi de pe soclul latin şi a devenit "căţea comunitară". Şi pentru că Romulus şi Remus au crescut, ea ţine, nu la sîn, ci în gură, cîte un subprefect, cîte un diplomat japonez, sau cîte un copil nevinovat.

E, aşadar, o căţea democratică şi multiculturală.
Grivei, Zdreanţă şi Bubico ies, încet-încet, din lîncezeala idilică a culturii şi a mediului domestic, pentru a reprezenta "strada" şi a intra, uninominal, în Parlament.

E noapte.
 Deodată, dinspre clădirea Guvernului , parca se aud lătrăturile viguroase ale cîinilor din cartier.
Sînt cîinii noştri.

 În nicio capitală a Europei unite, nu poţi face experienţa unei comuniuni atît de intime cu trecutul şi viitorul reunite. Ascult şi aud, în întuneric, mesajul imemorial  al destinului naţional. .
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #32 : Octombrie 04, 2013, 09:34:27 p.m. »
 :) :) :)

4 octombrie - Ziua Internaţională a Animalelor




Ziua Internaţională a Animalelor este sărbătorită în fiecare an la 4 octombrie.
A fost proclamată oficial de Organizaţia Internaţională pentru Protecţia Animalelor în anul 1931, în memoria Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), întemeietorul Ordinului Franciscan şi protectorul animalelor, canonizat la 4 octombrie 1228.

Primele lucrări privind drepturile şi protecţia animalelor au fost publicate abia în secolul al XVIII-lea.
Prima lege pentru protecţia animalelor s-a numit "Martin's Act" şi a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822.
După 1945, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial Ziua internaţională pentru protecţia animalelor, fiind sărbătorită an de an pe întreg mapamondul.

Sfântul Francisc, pe numele său de mirean Giovanni Bernardone, a văzut lumina zilei la Assisi (Umbria, Italia), în 1182. A fost fiul unui bogat negustor de stofe. Poveştile despre ordinul cavalerilor-călugări templieri l-au făcut să se simtă un oştean al lui Hristos, dorindu-şi să plece în cruciade, pentru a cuceri Sfântul Mormânt.

Aceste vise de mărire pe calea armelor au luat sfârşit când a fost luat prizonier de perugieni, într-o luptă internă. S-a convertit la cele sfinte în perioada prizonieratului în Perugia, când, spunea el, a primit un mesaj de la Iisus Hristos, care-l chema să renunţe la stilul lumesc de viaţă. După eliberare, a adoptat Evangheliile ca regulă de viaţă şi pe Iisus Hristos ca model. Se îmbrăca în haine sărăcăcioase, cerşea pentru a se întreţine şi predica despre puritate şi pace. Vizita spitale, îi ajuta pe bolnavi şi îi considera pe toţi oamenii fraţi.
Iubea animalele, considerându-le creaţia lui Dumnezeu şi fraţi ai omului.

Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #33 : Octombrie 11, 2013, 10:20:23 p.m. »
 :) :) :)

Ce se întâmplă când acest căţel creşte cât stăpânul de mare.






Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #34 : Noiembrie 27, 2013, 02:38:09 p.m. »
 :) :) :)

CIUDATENII:

Majoritatea elefanţilor cântăresc mai puţin decât limba unei balene albastră.

Veveriţele uită unde îşi ascund aproximativ jumătate din hrana procurată.

Laptele hipopotamilor este roz.

Cimpanzeii şi coţofenele sunt singurele animale capabile să îşi recunoască imaginea în oglindă.

Ochiul unui struţ este mai mare decât creierul acestuia.

Rechinii au organele reproducătoare în piept.

Furnicile nu dorm niciodată. Se întind doar, pentru a se dezmorţi.

O singură vaca produce, într-un an, circa 200.000 de pahare de lapte, mai mult decât poate o persoană să bea în cursul vieţii.






Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #35 : Decembrie 18, 2013, 07:35:51 p.m. »
 :) :) :)

Legenda cucului




Erau odata doi frati ramasi de mici fara tata si fara mama. Pe unul il chema Ion si pe celalalt Cucu.
Si, de la o vreme, daca au vazut ca nu au cu ce sa traiasca, au plecat si ei in lume, doar or gasi un trai mai bun.
Si au mers ei cale lunga, zi intreaga. Cand sa treaca printr-o padure, iaca le iese inainte un lup. Baietii se speriara si au luat-o la fuga, saracii, care incotro au vazut cu ochii, Ion intr-o parte si Cucu intr-alta.
Pe innoptate, Ion s-a potolit din fuga si a inceput sa-si caute fratele. Du-te incoace, du-te-ncolo, cata-l spre rasarit, spre apus, degeaba! Cucu nicaieri. Si a inceput Ion sa planga cu lacrimi si sa-l strige cu glas asa de tanguitor, ca ar fi miscat si pietrele: Cucu! ... Cucu! ... Cucu! ... Cucu! ...
Si a cutreierat el o saptamana de zile drumurile, campiile, muntii si padurile, intreband din om in om, din sat in sat, dar zadarnica i-a fost osteneala. Slabise bietul baiat si se uscase de nu-l mai cunosteai, dar el tot nu se lasa si striga mereu: Cucu! Cucu! Cucu! Cucu!
S-a intamplat ca intr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfantul Petre.
- Doamne! Ce suferinta o fi pe copilul asta, de se trudeste atata? Il vezi cum a slabit? Numai oasele-i de el, saracul!
- Ce sa fie, Petre! A avut si el un frate si l-a pierdut. Acum il cauta pe toate drumurile si-l plange.
- Fie-ti mila, Doamne, de el si il usureaza, fa-l pasare ca sa nu se mai trudeasca atata, caci pasare fiind, poate l-o gasi mai repede.
- Fie cum zici tu, Petre.
Si Dumnezeu facand niste semne cu mana, indata copilul acela s-a prefacut intr-o pasare si svarrr ... in zbor spre padurea vecina. De acolo, prin gradini si peste campuri tot strigand mereu: Cucu! Cucu! Cucu! Cucu!, pasarea cantatoare a gradinilor si a padurilor numita asa dupa cantecul ei « cucu, cucu ». Si canta « cucu, cucu », de la inceputul primaverii si pana la sfantu’ Petre, iar de atunci raguseste de atata strigat zadarnic. Tocmai la anul va incepe iar. Si asa va striga cat ii lumea, pe frate-sau, caruia cine stie unde i-or fi zacand oasele, dupa intamplarea cu lupul.
 
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #36 : Decembrie 23, 2013, 09:49:06 p.m. »
 :) :) :)

PANDA ROSU



Panda roșu (Ailurus fulgens) este o rudă de dimensiunea unei pisici a ratonilor și a dihorilor. Deși se credea că este o rudă a ursului panda, prin analize moleculare s-a constatat că nu face parte din familia urșilor.

Este cunoscut și sub numele de „ursul pisică”, „pisica vulpe”, „vulpea de foc” sau „ratonul de Himalaya”.
Capul și corpul măsoară până la 66 cm lungime, iar coada poate avea 50 cm lungime.
Blana sa pufoasă are o culoare roșcat-castanie, cu pete albe pe față și inele negre pe coadă.

Urșii panda roșii trăiesc în pădurile montane de la altitudini mari din Nepal, statul indian Sikkim, provinciile chineze Yunnan și Sichuan și Myanmar. Ei petrec cea mai mare parte a timpului în arbori, unde manifestă o mare agilitate.
 Pe sol se deplasează încet. În timpul zilei dorm, iar dimineața devreme și seara se hrănesc, consumând în principal frunze și fructe pe care le procură de pe sol.

Împerecherea are loc iarna, iar puii se nasc primăvara. Aceștia rămân neputincioși până cu puțin timp înainte de nașterea următoarei serii de pui.

Panda roșu consumă majoritar bambus. Precum ursul panda, nu poate digera celuloza, așa că trebuie să consume un volum mare de bambus pentru a supraviețui. Dieta sa este alcătuită din circa două-treimi bambus, dar include de asemenea fructe, ciuperci, rădăcini, ghinde, licheni, ierburi, și este cunoscut că își suplimentează dieta cu pui de păsări, pește, ouă, rozătoare mici, și ocazional insecte. În captivitate, ei consumă ușor și carne. Panda roșu este un excelent cățărător căutându-și hrana mai ales în copaci. Panda roșu nu face multe în afara hrănirii și dormitului din cauza conținutului caloric scăzut al hranei.

<a href="http://www.youtube.com/watch?v=KIXmiGh6lWk" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=KIXmiGh6lWk</a>
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #37 : Ianuarie 13, 2014, 11:17:15 p.m. »
 :) :) :)

Zodia iti spune totul despre cainele tau







Berbec

Un catel nascut in zodiac Berbec va iesi imediat in evidenta prin comportamentul sau dificil. E incapatanat, e rautacios din cand in cand, dar, contrar acestor trasaturi predominante, companionul nascut sub puterea acestui semn zodiacal este si foarte afectuos. E dependent de compania stapanului sau!

 

Taur

Ca si in cazul oamenilor nascuti in aceasta zodie, cainele-taur da dovada de o fire calma, chiar lenesa. Dar atunci cand au bateriile incarcate, acesti catei sunt adevarati clovni! Adora sa atraga atentia prin joaca, sa primeasca recompense si fie scarpinati pe ceafa. E un foarte bun paznic, dar e si suparacios din cale afara. Nu-l certa prea aspru!



Gemeni

Patrupedul tau este nascut in zodia Gemeni? Esti un stapan norocos! Acest semn zodiacal este predominat de puterea de intelegere si de captare a informatiilor. Cainele tau este usor de dresat si va fi un ajutor de nadejde in prezenta copiilor. Totodata, “cateii-gemeni” nu se inteleg bine cu celalate necuvantatoare, preferand compania umana.



Rac

Firea imatura si extrem de posesiva a catelului nascut in zodia Rac sunt uneori o povara, dar nicio alta zodie nu-ti va oferi ceea ce acest nativ canin iti daruieste constant: iubirea sa nelimitata! Chiar daca il apuca dragalasenia in toiul noptii, mai des decat in miezul zilei, chiar daca in semn de protest pentru pedeapsa luata a refuzat sa manance doua zile, catelul-rac este un bun paznic al sufletului, reusind sa “miroasa” de la distanta persoanele cu intentii mai putin bune. Lasa-te pe mana lui in privinta noilor persoane aparute in viata ta!



Leu

Intr-adevar, semnul zodiacal ii dicteaza si un comportament de mascul Alfa, dar nu aceasta este trasatura lui predominanta. Cainele nascut sub acest semn poate fi un bun caine-politist sau salvator, pentru ca este plin de energie si foarte calculat in situatii critice. Are mereu nevoie de o jucarie noua, de o plimbare intr-un loc nou, pentru ca rutina este cel mai mare dusman al sau.



Fecioara

Ai un caine nascut in zodia Fecioara? Inseamna ca ai un caine foarte sociabil, care se simte cel mai bine in prezenta altor caini. Este ideal ca acest patruped sa convietuiasca impreuna cu un alt catel. Apreciaza foarte mult apa, deci o baie in mare este in topul preferintelor sale, dar si micile gustari ii fac viata mai frumoasa.

 

Balanta

Semnul zodiacal ii spune sa fie mai retras, dar curiozitatea il impinge in diferite situatii. Cainele-balanta se pierde de stapan cel mai usor, pentru ca orice semnal din departare il intriga. Nu este genul de catel care sa se imprieteneasca usor cu persoane din afara familiei, iar in casa isi poate petrece o zi intreaga pazind usa. Din fericire, acest necuvantator nu este pretentios la mancare si astrele il feresc, pe cat se poate, de afectiuni ale sanatatii.

 

Scorpion

Vorbim despre bufonul zodiacului! Niciun caine nascut sub semnul Scorpionului nu va sta bosumflat si nici nu va ignora vreo oportunitate de joaca. Cainele- scorpion te va astepta sa vii acasa infasurat in hartie igienica de exemplu, va repeta toate miscarile cu care te-a amuzat in trecut si va cersi atentie pana cand vei ceda. Oricat de mult ar dura asta.   

 

Sagetator

Ai un catel linistit, tacut, uneori poti sa-l identitici cu o pisica, pentru ce prefera sa doarma cat e ziua de lunga. Rareori catelul-sagetator devine hiperactiv. Acest necuvantator are o fire calma si trebuie sa-l calci mult si bine pe coada, nu in sens propriu, ca sa-l scoti din sarite. Ii plac copiii si are o placere deosebita pentru jucarii cu zgomot.



Capricorn

I se mai spune si inteleptul zodiacului! Catelul-capricorn este cel care da dovada de maturitate inca de la varste fragede, linistea si armonia fiind obligatorii in jurul sau. Daca il scoti din acest mediu, catelul guvernat de zodia Capricorn devine irascibil. In alte cuvinte, e genul de caine care te va trezi in fiecare zi la aceasi ora, va manca mereu aceasi cantitate de mancare si se va intelege doar cu persoanele cunoscute.

 

Varsator

“Unde e petrecerea?”, pare sa se intrebe mereu cainele nascut sub semnul Varsatorului. Este hiperactiv si deseori tinde sa-si faca stapanul gelos, nu invers, pentru ca se atasaza imediat de necunoscuti. Adora copiii si se intelege bine cu alte animale. Nu este un caine bolnavicios, dar stie ca prin simularea unei stari de rau poate primi mai multa atentie! Care, insa, niciodata nu va fi indeajuns!



Pesti

Le place apa, asta e clar, dar le plac si aventurile! Scoate-l in parc pe catelul-pesti si vei vedea ca va incerca sa se urce chiar si in copaci. Va simti mereu nevoia sa faca o mica prostioara si va trata cu indiferenta orice dojenire. Totodata, acest catel are o mare capacitate de a invata, incat poti castiga orice concurs de dresaj canin. Invata-l trucuri prin joaca, deoarece cearta nu o ia in seama.
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #38 : Ianuarie 22, 2014, 10:44:46 p.m. »
 :) :) :)

11 lucruri pe care le poti prelua de la animalul tau de companie



Bucuria pe care ti-o produce animalul tau de companie este nepretuita. Daca inca nu ai unul, ar trebui sa stii ca acesta vine la pachet cu beneficii reale pentru sanatatea ta si ne poate influenta pozitiv si comportamentul. Astfel, va prezentam mai jos 11 obiceiuri ale animalului tau de companie, pe care le poti „importa” in viata ta de zi cu zi:

1. Uita de „multitasking” (sarcini multiple)
 Cand un caine are o treaba de facut, acesta ii acorda atentia sa totala. Se pare ca si oamenii ar trebui sa faca la fel. Studii facute la Stanford au relevat faptul ca atentia si memoria este diminuata la cei care jongleaza cu emailuri, navigheaza pe internet, vorbesc la telefon si se uita si la TV, fata de cei care se focuseaza pe cate o singura sarcina odata.

2. Plimba-te in fiecare zi
 Fie ca ai 4, fie ca ai 2 picioare, mersul este una dintre cele mai sigure si mai usoare metode de a arde calorii si a avea grija de sanatatea inimii tale. De asemenea, mersul te mai poate ajuta si la: pierderea in greutate, lupta impotriva depresiei, reducerea riscului de diabet tip 2, reducerea riscului de cancer de colon si de san, mentinerea unei minti active si a oaselor puternice.

3. Traieste clipa
 Sa traiesti in prezent, poate fi cea mai importanta lectie pe care o poti prelua de la animalul tau de companie. Intr-un studiu psihologic facut la Harvard, se arata ca oamenii se simt foarte fericiti cand sunt implicati in activitati care le tin mintea ocupata cum ar fi exercitiile fizice sau sexul. Planificarea, reminiscenta trecutului sau orice altceva in afara de activitatea ta curenta iti poate submina starea de fericire.

4. Cultiva prietenii
 Oamenii sunt animale sociale, iar prieteniile au beneficii masurabile pentru sanatatea ta. Cercetatorii australieni au urmarit un grup de 1500 persoane in varsta, timp de 10 ani. Cele cu cei mai multi prieteni aveau cu 22% mai putine sanse de deces fata de celelalte.

5. Nu purta pica
 Sa traiesti in prezent inseamna si sa lasi trecutul in urma. Uita vechile pici si vei respira mai bine. La propriu. Supararea cronica a fost legata de degradarea functiei plamanilor, in timp ce uitarea contribuie la diminuarea presiunii sanguine si la reducerea anxietatii.

6. Trage un pui de somn

 Nu si-a vazut nimeni animalul de companie sa nu traga un pui de somn in timpul zilei. Exista studii relevante referitoare la beneficiile unui pui de somn facut pe 24.000 de oameni.
Acesta indica faptul ca cei care trag un pui de somn au cu 37% mai putine sanse de deces din cauza bolilor de inima decat cei care trag un pui de somn ocazional.

7. Daca iubesti pe cineva, arata-i
Cainii nu se joaca de-a „greu de cucerit” – cand te iubesc, iti arata.
Este o modalitate foarte buna pentru cei care vor sa-si intareasca relatiile.
Un studiu publicat in revista „Personal Relationships” sugereaza ca gesturile mici si grijulii pot avea un impact foarte mare asupra relatiei si a starii de satisfactie a cuplurilor.

8. Pastreaza-ti curiozitatea
 Desi exista o zicala conform careia „curiozitatea a omorat pisica”, cercetatorii au aflat ca, in cazul oamenilor, cu cat esti mai curios, cu atat ai mai dezvoltat sensul vietii.
Alte studii au legat curiozitatea de starea psihologica de bine sau dezvoltarea cunostintelor sau abilitatilor.

9. Bea apa cand ti-e sete
 Cainii nu beau bauturi energizante sau alte sucuri, dupa ce s-au jucat la greu in parc. Ei beau apa.
 Acest lucru il pot prelua si oamenii.
Sa bei apa in timpul unui antrenament, te ajuta sa ramai hidratata.
Apa asigura transportul de nutrienti catre muschii care sunt solicitati fara vreun aport de calorii.
Asigura-te ca bei mai multa apa cand transpiri mult si in zilele foarte calduroase.

10. Joaca-te
 Sa te prostesti din cand in cand nu este numai pentru copii, pisici sau caini.
Joaca este nevoia de baza a omului, alaturi de somn si mancare.
Aceasta sporeste inteligenta, creativitatea, rezolvarea problemelor si dezvolta relatiile sociale.
Asa ca ia jucaria animalului tau si angajeaza-te intr-o activitate ce-ti va aduce numai buna dispozitie.

11. Fii atent la limbajul corpului
 Cainii sunt excelenti la a-si citi intentiile unul altuia, si chiar intentiile oamenilor, dupa limbajul corpului.
Oamenii nu sunt atat de buni la asta.
Unii reusesc sa descopere emotiile celuilalt din postura, vorbire sau din contactul vizual, in timp ce altii nu sunt foarte atenti la asta.
Oamenii devin mai buni la a decoda limbajul corpului odata cu inaintarea in varsta.
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #39 : Aprilie 08, 2014, 06:40:55 p.m. »
Iepurele de casa

Iepurele de casa s-a obtinut cu 6000 de ani in urma, prin domesticirea iepurelui de vizuina. Vestigiile arheologice confirma domesticirea iepurilor in Spania, de unde s-au raspandit in Asia si restul Europei.



Originea

Domesticirea si crearea sistemelor de crestere si selectie au condus la modificarea caracteristicilor biologice (cresterea prolificitatii), dar, in schimb, a scazut rezistenta la boli.

Aspectul exterior, rase si dimensiuni

Ca aspect general, facand abstractie de multitudinea de rase, iepurele este inzestrat cu urechi lungi, ascutite la varf si late la baza si culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Capul este ovoidal din profil, alungit, cu un botic lat si bine evidentiat. Ochii mari, rotunzi, migdalati, de culori variate in functie de rasa, prezinta miscari ample, ceea ce-i permite iepurelui sa vada in orice directie. Buza superioara este despicata pe linia mediana, fiind una dintre particularitatile speciei. Corpul este atat lung cat si lat, cu un piept adanc si spate lat. Musculatura membrelor posterioare este foarte bine dezvoltata, punand in evidenta o coapsa generoasa. Labele membrelor posterioare sunt mult mai bine dezvoltate si mai late in comparatie cu cele din fata. Coada este scurta, musculoasa, stufoasa si purtata aproape intotdeauna ridicat. Spre deosebire de alte rozatoare, iepurele nu-si poate folosi gherutele (5 in fata si 4 in spate) pentru a se prinde.



Aspectul blanitei variaza in functie de sezon. Astfel, iarna ea este deasa si moale, iar vara este lunga si mai rara. Coloritul acesteia este extrem de variat, gasindu-se in diferite nuante si modele, specifice fiecarei rase in parte.

 Exista peste 100 de rase de iepuri care se clasifica functie de greutatea corporala:

 -rase mari: Uriasul Belgian, Uriasul alb de Termonde, Berbecul englez, Uriasul francez, etc. cu greutate peste 5-7 kg;

 -rase mijlocii: Chinchila mare, Chinchila mica, Albastru vienez, rasa californiana, rasa neozeelandeza, etc. cu greutate intre 3,5-5 kg;

 -rase mici: Havana, Olandeza, cu greutate de 2-3 kg;

 -rase pitice: Poloneza, cu greutate sub 2 kg.

 Dupa lungimea firului de par, rasele se impart in:

 -rase cu par scurt (Rex);

 -rase cu par lung (Angora).

 In general, iepurele de casa cantareste intre 1,5-4 kg, cu variatii in functie de rasa.

Comportamentul

Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice.

 In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine.

 In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor.

 Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a regiunii anale.

 Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea mediului de viata.

 Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare.

Adapostirea

Pentru iepurii de apartament se preteaza o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor.

 Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor.

 Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor.

 La custile din lemn, pardoseala se va confectiona din scandura, iar la cele metalice din plasa de sarma cu ochiuri de 2 cm. Sub pardoseala se vor fixa tavite, tip sertar pentru acumularea dejectiilor.



 In interiorul custii se va amplasa, fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate, a adapatorilor si a unui cuib de fatare.

 In custile femelelor cu pui, pana la intarcare, se va aseza o pardoseala asternut de paie. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. In cuib se face curatenie de 2 ori/zi.

Hranirea

Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui.

 Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate.

 Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei.

 Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat.

 Cartofii se adminsitreaza numai fierti.

 Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara.

 Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.

 Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.

 Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu granule speciale pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet.

 Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale.

Aspecte particulare

Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile.



La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati.

 Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naparlire.

 Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara.

 Oasele lungi cresc pana la varsta de un an.

Viata reproducatoare. Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa. Varsta optima pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna.Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reporducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare.

Ingrijirea

- iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade;

- blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii;

- saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperii eventualele aspecte anormale;

- unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni.

Boli si afectiuni curente

Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli:

Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta.

Mixomatoaza iepurelui  este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme:

- forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi)  si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal, a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza;

- forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului;

- maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate.

Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate.

 In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bivalent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna.

Leucoza iepurilor  sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracetristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici.

Achizitionarea

Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu, este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a iepurilor de casa este de circa 2 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat.

La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijirea, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri, va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti prietenului dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos.

Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale.

Speranta medie de viata a iepurelui este de 10-12 ani.

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #40 : Mai 01, 2014, 05:25:27 p.m. »
 :) :) :)

Sunt draguti cand se roaga inainte de masa.....si cand isi duc farfuriile goale...

<a href="http://www.youtube.com/watch?v=2ISd14_Cntw" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=2ISd14_Cntw</a>

Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #41 : Iunie 03, 2014, 07:18:00 p.m. »
 :) :) :)

Animalele de companie sunt tot mai cautate pentru terapiile alternative



Gratie bunelor relatii dezvoltate de-a lungul timpului intre om si speciile animale domesticite, organismul uman a invatat sa raspunda pozitiv la prezenta animalelor, aceasta reactie fiind observata in cele mai multe dintre cazuri si dovedindu-se a fi cu atat mai utila cu cat pacientii care participa la asa-numita terapie cu animale sunt intr-o stare mai proasta de sanatate.

Medici si terapeuti specializati in acest domeniu al vindecarii cu ajutorul animalelor au reusit in ultima vreme sa dezvolte niste metode de lucru foarte moderne si, in egala masura, foarte eficiente prin care nu doar animalele de talie mica sau mijlocie, dar chiar si animalele de talie mare sunt implicate in cadrul unor terapii complexe, aducand astfel un plus de sanatate pentru toti cei aflati in suferinta.

Animalele de companie sunt tot mai cautate pentru terapiile alternativeIn prezent, animalele se dovedesc "asistenti medicali" de nadejde atat pentru terapiile alternative adresate persoanelor suferinde de boli psihice cat si pentru terapiile adresate persoanelor cu afectiuni fiziologice.
Suplimentar, pentru persoanele sanatoase, animalele pot fi introduse in cadrul asa-numitelor terapii comportamentale, foarte eficiente pentru integrarea mai usoara in familie, in societate sau la locul de munca a persoanelor care intampina dificultati din acest punct de vedere.

Pentru pacientii cu probleme de mobilitate sau cei diagnosticati cu boli cronice grave, animalele s-au dovedit a fi de bun folos, pacientii raspunzand astfel mult mai pozitiv la recomandarile medicului specialist decat in cazul terapiilor standard unde nu de putine ori se constata o comunicare defectuoasa intre medic si pacient.

Cainii, de exemplu, sunt companioni de nadejde si pot ajuta la eliminarea stresului in timp record, iar pisicile si pasarile de apartament sunt eficiente pentru ameliorarea agresivitatii la persoanele cu un temperament mai aprins.
Animalele de talie mare, precum caii pot impulsiona pozitiv pacientii cu probleme de mobilitate, acestia simtindu-se motivati astfel sa urmeze un inedit tratament de recuperare.

Interactiunea zilnica cu animalele imbunatateste starea generala de sanatate atat la persoanele care participa la terapiile alternative cu animale cat si la posesorii de animale de companie, mai multe studii medicale aratand in trecut cum poate prezenta animalelor sa imbunatateasca sanatatea sistemului circulator, sa scada tensiunea arteriala ridicata, sa echilibreze sistemul imunitar sau sa amelioreze alte afectiuni cronice in paralel cu administrarea unui tratament standard prescris de medicul specialist.

Cu pasi mici, dar siguri, terapia moderna cu animale este introdusa si in Romania, lucrurile trenand uneori din cauza rezistentei la nou a unora dintre membrii comunitatii medicale sau din cauza lipsei lor de competenta, respectiv a lipsei de personal calificat in acest domeniu relativ nou al terapei alternative cu animale.

Multi dintre pacientii romani ar putea beneficia astfel de un ajutor suplimentar si prin intermediul terapiei cu animale, cu cat mai din timp fiind puse la punct toate detaliile in aceasta directie cu atat mai repede putand acesti pacienti sa aiba acces la o terapie oarecum inedita, dar si eficienta, si de bun augur pentru imbunatatirea starii lor generale de sanatate.


Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline Pati

  • Administrator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 2666
  • Karma: +4/-1
  • Zambeste! N-o face nimeni pentru tine.
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #42 : Iunie 30, 2014, 10:16:52 p.m. »
 :) :) :)

POVESTE DE IUBIRE între două berze: Rodan călătoreşte 13.500 kilometri în fiecare an pentru a-şi întâlni “iubita”




Povestea de iubire dintre două berze s-a dovedit a fi mai puternică decât distanţa uriaşă care le desparte, masculul revenind în acest an pentru a 12-a oară consecutiv pentru a fi alături de “iubita” sa, care, din cauza unui handicap, nu poate să zboare şi îşi petrece iernile în Croaţia.
 Masculul, Rodan, a venit încă o dată din Africa australă, parcurgând în zbor peste 13.500 kilometri, pentru a fi alături de partenera lui, Malena, care nu mai poate să zboare din cauza unei accidentări la o aripă şi care locuieşte în satul Brodski Varos, în estul Croaţiei, unde a fost “adoptată” de un localnic.
 “Rodan m-a trezit (…) În acest an a sosit mai devreme”, a declarat Stjepan Vokic, fost paznic la şcoala primară din localitate, citat de ediţia online a cotidianului Vecernji List.
 În urmă cu 20 de ani, Stjepan a găsit-o pe Malena, rănită la o aripă, după ce a fost împuşcată de vânători, şi de atunci are grijă de ea.
 Spre surpriza generală, partenerul ei de viaţă, Rodan, nu a uitat-o şi revine în fiecare an, în primăvară. Cele două berze, a căror poveste de iubire a emoţionat opinia publică din Croaţia, au pui în fiecare an.
 Rodan îi învaţă pe pui să zboare şi pleacă cu ei, toamna, în Africa australă, iar Malena rămâne în sat şi aşteaptă întoarcerea partenerului ei de viaţă.
Lumea vede, aude si vorbeste.
Din pacate vede rau, aude putin si vorbeste mult.

Optimistul crede ca traim in cea mai buna lume cu putinta.
Pesimistul se teme ca asa este.

Cand urci pe scara vietii nu uita sa dai buna ziua tuturor, ca atunci cand vei cobori sa aibe cine sa-ti raspunda"

Offline 0n_line

  • Global Moderator
  • Expert
  • *****
  • Mesaje postate: 1480
  • Karma: +7/-0
LUMEA ANIMALELOR
« Răspuns #43 : Iulie 24, 2014, 06:40:39 p.m. »
Camila – Corabia Desertului

Camila este un mamifer specific Asiei si Africii de Nord, in jurul caruia s-au format suficiente mituri, incat sa i se confere atributele unui animal fabulos, datorita particularitalor distincte pe care le detine, de a supravietui in desert. Trasatura cea mai distincta este cocoasa de grasime de pe spate si in functie de aceasta, specia de camelide se imparte in animale care au o singura cocoasa si se numesc  dromadere (Camelus dromaderies) si animale care au doua cocoase si se numesc bactriane (Camelus bactrianus).





Camila este un mamifer erbivor rumegator, motiv pentru care mesteca a doua oara mâncarea care se intoarce din stomac. Apartine familiei Camelidae, alaturi de urmatoarele animale specifice Americii de Sud: lama, guanaco, alpaca şi vicunia. Datorita dimensiunilor pe care le are este considerat un animal de talie mare, astfel, pana la cocoasa masoara intre 225-345 de centimetri si  poate cantari intre 300 si 700 de kilograme, iar coada este scurta, de 35-55 de centimetri. Nu este surprinzatoare rezistenta acestor animale in desert, daca ele sunt “echipate” de natura sa suporte atat temperaturile ridicate, cat si abundenta nisipului sau lipsa apei. Picioarele lor sunt foarte lungi si subtiri, insa foarte rezistente, cu talpi plate, iar la fiecare picior au cate doua degete.

Pentru a nu i se afunda piciorul in nisip, cand o camila calca degetele picioarelor se desfac, iar datorita modului de a-si misca picioarele, (isi misca intai picioarele de pe o parte, apoi pe cele de pe cealalta parte), este numita “corabia desertului”, comparandu-se mersul ei cu utilizarea vaslelor pentru a conduce corabiile. Urechile ei sunt acoperite cu blana, facand imposibila patrunderea nisipului, care este ridicat de furtunile existente in desert. Acest lucru nu afecteaza auzul, fiind considerat un mamifer cu un auz bine dezvoltat.

Ochii unei camile sunt acoperiti de sprancene bogate, care o apara de soarele puternic, iar impotriva nisipului o protejeaza genele lungi si intoarse, care sunt duble. Alte trasaturi specifice “corabiilor desertului” sunt urmatoarele: gatul si capul lungi, orificiile narilor care se pot inchide sau buza superioara despicata. Datorita picioarelor puternice, pot sa transporte greutati mari pe distante foarte lungi. Unele dintre se pot deplasa chiar si cu o greutate de 450 de kilograme, insa, pentru a le fi mai usor, sunt incarcate cu maxim 150 de kilograme. Viteza medie de deplasare este de 5 kilometri pe ora, fiind capabile sa parcurga 40 de kilometri intr-o singura zi.



Blana unei camile cuprinde nuante de la brun inchis pana la cenusiu roscat, asemanatoare culorii nisipului. Diferenta dintre un dromader si o bactriana consta in faptul ca primul are parul scurt, iar cea de-a doua are parul foarte lung, insa nu pe parcursul intregului an, ci doar pe perioada iernii, iar vara raman aproape fara blana. Desi ambele specii de mamifere camelide sunt atat salbatice, cat si domestice, cele salbatice se afla pe cale de disparitie. Dromaderul este foarte raspandit in Africa de Nord, dar se afla si in Asia, mai exact in Arabia, iar specia bactriana se afla in regiunea de nord-est a Chinei, numita Manciuria, si in Asia Mica.

Pe teritoriul Africii traiesc un numar de aproximativ 14,5 milioane de camile, iar 4,5 miloane se afla Asia. Aceste animale nu se afla doar pe teritoriul Africii sau Asiei, ele sunt prezente si in Australia, incepand cu jumatatea anilor 1800. Acest lucru este posibil datorita britanicilor, care le-au adus din India, cu scopul de a transporta marfuri in desert. Nemaifiind utile pentru a transporta marfuri, in secolul 20 au fost lasate libere, iar acum autoritatile australiene incearca sa reduca din numarul lor, care creste cu 80.000 in fiecare an. Modul de reducere al acestor animale se realizeaza prin impuscare, fapt extrem de trist, insa se recurge la aceasta modalitate, datorita influentei negative pe care o au asupra celorlalte specii native Australiei, care se afla pe cale de disparitie si raman fara resurse de hrana si apa, din cauza acestor camelide.

Impresionant la o camila este capacitatea acesteia de a rezista la conditiile grele de viata, specifice desertului. Astfel, ea poate sa mearga 5 zile sau chiar o saptamana intreaga fara sa consume suficienta hrana sau apa, uneori rezistand chiar fara sa manance si sa bea nici macar un pic. Spre deosebire de alte animale, poate sa piarda un sfert din greutatea pe care o detine, fara sa fie afectata. Desi este un animal recunoscut pentru cocoasa despre care se crede ca ar fi locul unde isi depoziteaza cantitatea uriasa de apa pe care o consuma, acest lucru este gresit, deoarece in cocoasa exista intr-adevar apa si hrana pe care le consuma, dar sub forma de energie. Datorita depozitarii energiei in cocoasa, ea poate sa supravietuiasca fara hrana o perioada de 30 de zile.



Atunci cand camila nu gaseste apa si hrana, se poate folosi de cocoasa, care este alcatuita dintr-un tesut gras. Atunci cand este utilizata cocoasa, aceasta se inmoaie si se micsoreaza, iar daca a fost consumata o cantitate prea mare de grasime din cocoasa, aceasta isi modifica infatisarea, atarnand intr-o parte, dar doar pana cand stapana ei se va odihni si hrani suficient. Atunci cand consuma apa, poate sa bea o cantitate de pana la 150 de litri, iar intr-un timp uimitor de scurt, de doar 10 minute, poate sa bea 100 de litri de apa. Toata aceasta apa este acumulata in stomac.

O alta caracteristica pe care o intalnim la camile si care impresioneaza consta in posibilitatea acesteia de a-si creste temperatura corpului cu aproape 6 grade Celsius. Astfel, la oameni intervine transpiratia atunci cand temperatura aerului este apropiata de cea a corpului, de 37 de grade Celsius. Daca acest animal poate sa-si mareasca cu aproape 6 grade temperatura corpului, reuseste sa evite pierderea lichidelor din corp. Daca aceasta metoda nu functioneaza, datorita temperaturii extrem de ridicate din desert, ele se ingramadesc una in alta, atunci cand se odihnesc in grup, pentru a nu-si expune intreg corpul la razele puternice ale soarelui.

Media de viata a unei camile este de 40 de ani, iar atunci cand ajung la 25 de ani, nu mai sunt folosite pentru munca, avand o medie de 15 ani la dispozitie pentru odihna. Perioada pe an in care muncesc este de 6 -8 luni, restul lunilor fiind dedicate odihnei, dupa o perioada dificila de munca. Un pui al acestui mamifer vine pe lume dupa 13 luni de sarcina, iar atunci cand implineste 5 ani, devine adult si isi poate purta singur de grija. In privinta hranei aceste animale nu sunt pretentioase, pot manca plante tepoase, seminte, frunze uscate, insa le place foarte mult sa manance grau, ovaz, iarba si curmale.

Exceptand harnicia camilei si utlilitatea acesteia in asigurarea transportului de bagaje sau marfuri, dar si faptul ca este un animal extrem de rezistent la conditii grele de viata, acest animal este extrem de pretios, datorita laptelui proaspat, mult mai hranitor decat laptele de vaca, dar si datorita parului provenit de la blana lor care naparleste primavara. De la o singura naparlire se aduna 2,25 de kilograme de par, utilizat pentru confectionarea hainelor, pensulelor sau corturilor. Astfel, camila nu este doar un animal interesant, protagonist al multor povesti, ci si unul foarte folositor omului.